Galangul-mic este o planta perena din Africa, Asia tropicala si subtropicala. Face parte din familia Zingiberaceae si are denumirea stiintifica de Kaempferia galanga. Creste inalta de cel mult 30 cm, are frunzele verzi si florile foarte frumoase ca de orhidee sau iris, cu petale albe si mici pete violet.
Fructele sunt mici, de forma unor bace, au culoarea rosie. Planta prefera solul bine drenat si umed si face parte din categoria soiurilor tropicale. In regiunile in care clima este temperata aceasta planta poate sa creasca dar nu rezista la calduri prea mari si ger. Numele ,,galangul” deriva de la cuvantul arab ,,khalanjan” ce se traduce prin ,,ghimbir chinezesc”.
Radacina de la galangul-mic este folosita atat in scop medicinal cat si ca mirodenie deoarece are proprietati similare ghimbirului, dar si gust si aspect asemanator acestuia. Planta prin aspectul ei foarte frumos pus in valoare de frunze, flori dar si fructe este apreciata si in scop ornamental.
In gastronomie radacina proaspata a plantei este folosita la aromarea diferitelor preparate culinare, ea avand un gust intens si placut. Trebuie folosita in cantitate mica, indiferent de preparatul realizat, deoarece aroma sa este intensa. Radacina are valoare calorica si nutritiva mare, are un continut bogat de minerale, vitamine si fibre.
Este utilizata drept condiment in bucataria traditionala asiatica si mai ales in Indonezia la adaugarea unui plus de aroma in mancaruri pe baza de carne rosie, peste, pui, la supe si sosuri pe baza de legume.
De asemenea in scop terapeutic este apreciata pentru elementele sale active deosebite: ulei volatil, rasini, enzime antioxidante si altele. Principalele proprietati ale radacinei sunt: antifungice, carminative, digestive, aromatice, diaforetice, antibacteriene, tonice, afrodisiace si analgezice.
Aceste efecte explica de ce este folosita in tratamentul durerilor musculare si articulare, infectiilor cu ciuperci si bacterii, durerilor de stomac, pentru scaderea apetitului, indepartarea starilor de greata, balonare si voma. Potrivit expertilor radacina ajuta in lupta impotriva cancerului de san si de plamani, ajuta la protejarea celulelor sanatoase si distrugerea celulelor canceroase.
Ceaiul din radacina plantei se prepara astfel: se adauga 0,5 g de radacina uscata si maruntita la o cana de apa clocotita, se lasa sa fiarba 5 minute apoi se filtreaza si se bea cate putin, cu inghitituri mici, inainte de fiecare masa, in cursul unei zile. Este suficient o cana de ceai pe zi. In medicina traditionala chineza ceaiul din radacina este un bun remediu pentru indepartarea starilor de greata, sau pentru tratamentul dispepsiei, enteritei, guturaiului si reumatismului.
Inca din Antichitate radacina de la galangul-mic era folosita pentru efectele sale afrodisiace si aromatice deosebite. In sudul si estul Asiei radacina este considerata medicament psihoactiv dar si condiment important pentru mancaruri. De asemenea avea si alte aplicatii, se folosea in anumite amestecuri de plante pentru sagetile otravitoare sau ca planta halucinogena.
Radacina de galangul-mic se utilizeaza doar la recomandarea unui medic. Nu este indicata persoanelor care sufera de boli grave ale tractului digestiv, deoarece poate da anumite simptome: diaree, varsaturi, greata, dureri de cap si dureri de burta.
