Ca au aparut tot mai multe gaselnite denumite in van terapii, stiam cu totii, dar ca exista unele care pot fi, dupa caz, cu adevarat benefice unor oameni, nu prea ne este cunoscut. Bineinteles ca parerile, fiind subiective, sunt impartite, iar o simpla afirmatie de genul poate fi demolata de indata, chiar si cu argumente.
Este cazul hipnoterapiei, care, asa cum ne arata si alcatuirea acestui termen, se refera la terapie prin hipnoza. Si oricat de multe indoieli am avea in privinta hipnoterapiei, trebuie sa recunoastem ca istoria ne-a aduce dovezi care mai de care, culmea, in sustinerea acestei terapii prin hipnoza.
Interesant este ca, desi considerata o gaselnita si-atat, putini fiind cei asupra carora aceasta functioneaza, hipnoterapia a castigat foarte mult teren, ba chiar, de cativa ani incoace, este considerata cea mai viabila alternativa in solutionarea unor probleme de ordin psihic. Numai astfel, se considera, hipnoterapeutii pot explora tenebrele psihicului, pana si pe acelea mai intunecate, puternic inradacinate.
Si totusi, pentru noi, oamenii obisnuiti cu tratament palpabil, mai pragmatici din fire, hipnoterapia ne poate suna mai degraba drept o inselatorie inteligenta si foarte bine promovata. S-a tot vorbit de explorare, de dirijarea pacientului spre solutionarea unor probleme din trecut, pe care nu a reusit sa le depaseasca, prin intermediul hipnoterapiei, insa, pe de alta parte, trebuie sa admitem ca nu s-a discutat in niciun chip, ori nu s-a dorit, despre carentele acestei terapii prin hipnoza.
Astazi, de pilda, acest subiect poate fi considerat unul tabu, indeosebi de persoanele care considera ca nu au nicio problema intr-atat de puternic inradacinata psihic, incat sa apeleze la aceasta terapie, ba mai mult decat atat, la o terapie care, pana la urma, nu le ofera nimic concret, niciun rezultat care s-ar putea fructifica in solutionarea unei probleme, desigur, de ordin psihic.
In alta ordine de idei, daca o persoana trece printr-o perioada de depresie, din considerente pur subiective, din cauza faptului ca s-au acumulat nenumarate probleme, ori, de ce nu, din cauze necunoscute inca, hipnoterapia nu rezerva, cel putin in aparenta, nimic concret, nimic de care, in fond, sa se agate in luarea unei decizii favorabile acestei terapii prin hipnoza. Apoi, specialistii sunt de parere ca hipnoza in sine nu este o terapie, tocmai de aceea, credem noi, aparand si termenul in discutie, si-anume hipnoterapia.
Totodata, hipnoterapeutul va lua in considerare dorinta pacientului sau cu privire la aplicarea acestei terapii prin hipnoza, la temerile persoanei in cauza ori cu privire la problemele pe care le intampina pacientul respectiv. Altfel spus, hipnoterapeutul trebuie sa obtina acordul pacientului, in caz contrar, hipnoterapia fiind aproape imposibila.
Cum spuneam, aceasta terapie prin hipnoza ajuta la dirijarea pacientului, prin intermediul psihicului sau, spre solutionarea unor probleme, dar, in acelasi timp, hipnoterapia mai poate folosi si drept instrumentar pentru aflarea adevarului, pentru cautarea unor portite, daca vreti, singurele, de altfel, deschise spre adevar, indeosebi daca ne referim la pacientii care nu inteleg care este radacina unor temeri, ce anume le cauzeaza, de pilda, atacurile severe de panica s.a.m.d.
Bineinteles ca hipnoterapia are intrebuintari diverse, iar subiectul este unul amplu. Chiar si asa, intr-un mod succint, se poate sustine ca aceasta terapie are si beneficii, dar si carente pe care ar trebui sa le mentionam.
Spre exemplu, pacientul care este supus hipnoterapiei poate trece prin momente grele, ceea ce, in cazul unei persoane cu probleme cardiace, daca vreti, poate fi fatal. E drept insa ca aceasta este o posibilitate, nicidecum o regula, cu atat mai mult cu cat hipnoterapeutul va lua in considerare toti acesti factori despre care noi vorbim. Si totusi, nu putem sa nu recunoastem faptul ca hipnoterapia, de fapt, ideea de hipnoza ne atrage foarte tare, numai gandul ca nu dormim, dar nu vom fi nici treji ne scorneste si mai multe ganduri.
Se spune, de asemenea, ca pacientul va intra intr-o stare de liniste, de tihna totala, dar, in acelasi timp, si concentrare, ceea ce ii va permite sa exploreze aproape fiecare coltisor al psihicului sau, bineinteles, cu ajutorul hipnoterapeutului. Transa, cea in care pacientul intra, este realizata ori de terapeut ori de pacient insusi, in ultimul caz, desigur, tot cu ajutorul primului. Dar ce este transa?
Sa luam un exemplu concret: exista momente in care, cufundati in propriile noastre ganduri, nu mai realizam ce se intampla in jurul nostru, ce spun ceilalti, cat de repede trece timpul. De fapt, timpul nu trece nici repede, nici incet, el este constant, insa senzatia pe care o capatam atunci cand suntem in transa este ca timpul a devenit mai degraba fugitiv, acest lucru realizandu-l abia dupa ce am iesit din transa. Sau de cate ori nu ni s-a intamplat sa cautam cu disperare o idee, o solutie de a rezolva o problema, iar la cateva minute, doar uitandu-ne la o persoana, discutand despre cu totul altceva, acea idee sau solutie sa ne strafulgere mintea? Aceasta este transa.
Revenind, hipnoterapia se mai traduce si printr-o conversatie linistita, bazata pe comunicare si incredere intre pacient si hipnoterapeut, primul neincercand sa-l influenteze abrupt pe cel din urma, ba mai mult, hipnoterapeutul fiind doar vocea care face legatura intre psihic si realitatea exterioara, insa chiar si asa, acea voce, desi exterioara, nu este perceputa ca atare de pacient. Se va folosi, desigur, si tehnica inductiei, depinzand in mare parte de caz. Dupa sedinta, hipnoterapeutul va sti ce discutie sa poarte cu pacientul sau, care sa fie natura conversatiei, in asa maniera incat persoana in cauza sa nu fie afectata.
