Stiati ca …Hrisca este o planta care a fost cultivata prima data in Himalaya. Abia in sec al XV i.Hr. planta a aparut in Japonia, China, Coreea si in Asia Centrala, Caucaz si apoi in Europa. Planta face parte din familia Polygonacease (sau Polygonacee) si are denumirea stiintifica de Fagopyrum esculentum dat in secolul XVIII-lea de Carl Linnaeus. In Europa hrisca a fost adusa de triburile migratoare de mongoli, care veneau din Asia Centrala. Mai intai hrisca a aparut in Rusia in urma invaziei tatare.
Hrisca este o planta anuala, care creste pana la 20-70 cm, are radacina destul de subtire cu multe ramificatii laterale, subtiri, in diferite straturi si directii, tulpina este ramificata si ea, de culoare brun-rosiatica, frunzele in forma de inima, cu marginile rotunjite, cele din partea inferioara ale tulpinei sunt petiolate, iar cele din partea superioara sunt mai mici si mai inguste, in forma de sageata.
Florile sunt parfumate, albe-rozii, iar fructele triunghiulare cu baza rotunjita, lungi de 5-7 mm si colorate in moro, gri sau mai rar negru.
Boabele de hrisca in starea lor naturala, nemacinate, contin foarte multe proteine, aproximativ 12,6 %. Foarte important este ca proteinele din hrisca au un continut ridicat de aminoacizi esentiali, au treonina si lizina ce lipsesc din alte cereale si grau. De asemenea, are cantitati mari de vitamina E, acizi linolenic si linoleic, amidon, celuloza si zaharuri, vitamina PP, acid folic si riboflavina, calciu, fier, potasiu, fosfor, mangan, cobalt, zinc, iod si fluor.
Florile si frunzele de hrisca sunt folosite ca infuzie sau decoct in tratamentul unor probleme mari de sanatate in prevenirea hemoroizilor, varicelor, artritei, reumatismului, sclerozei multiple. Lecitina din hrisca ajuta in bolile sistemului nervos, ale ficatului si sistemului circulator.
Mierea de hrica are un continut mai mare de substante proteice si de fier, iar coloritul ei este maro sau rosu-inchis. Ea este utilizata pentru tratarea anemiei, afectiunilor pielii, bolilor gastro-intestinale si cardiovasculare. La un hectar de teren cultivat cu hrisca se obtine 60 kg de miere de hrisca.
Faina din hrisca nu contine gluten de aceea nu este buna pentru paine, insa poate fi folosita la prajituri, briose, galuste sau clatite. De asemenea, boabele de hrisca pot fi utilizate in gastronomie la musaca, supe sau budinci.
In Italia si Japonia hrisca se foloseste in diferite preparate culinare in amestec cu alte cereale, paste sau fidea. In Franta se fac clatite din faina de hrisca, iar evreii fac o mancare traditionala din hrisca si paste. Boabele de hrisca folosesc la realizarea unei colive foarte hranitoare care se aseamana cu cea din boabe de grau.
De la hrisca se folosesc in scop medicinal si terapeutic frunzele, florile si semintele. Florile si frunzele de hrisca sunt folosite in tratamentul afectiunilor circulatorii, al degeraturilor si varicelor.
Bolile de piele – eczemele, furuncule, tumori maligne – se pot trata sau ameliora cu unguente si cataplasme realizate din faina de hrisca.
Tulpinile si frunzele fragede si verzi sunt folosite ca hrana pentru animalele domestice deoarece au valoare nutritiva semnificativa.
Tulpinile uscate de hrisca ofera prin ardere o cenusa folosita ca ingrasamant deoarece are un continut bogat de potasiu. De asemenea, tulpinile uscate sunt utilizate la obtinerea hartiei.
