Luxatiile reprezinta o deplasare violenta a celor doua extremitati osoase ale unei articulatii sau alunecarea unui os in afara cavitatii articulare din care face parte.
Luxatia este urmata, in general, de ruperi de ligamente, precum si de fracturarea unuia dintre cele doua oase corespunzatoare acelei articulatii. In forme severe luxatia poate provoca leziuni la nivelul nervului sau chiar a vaselor sangvine.
Exista doua tipuri de luxatii:
- Luxatia totala: se produce cand cele doua oase care fac parte din articulatie pierd contactul in totalitate. Acest gen de luxatie se manifesta cu precadere in cazul articulatiilor membrului superior: umeri, coate, pumni.
- Luxatia partiala: in cazul in care cele doua oase pastreaza contactul, chiar daca suprafata de contact este foarte mica. Acest tip de luxatie poarta denumirea de subluxatie. Acest tip de luxatie se poate produce in zona soldului.
Cauzele care determina producerea unei luxatii sunt:
- Socurile traumatice: care pot fi determinate de o lovitura puternica sau de o miscare brusca si fortata.
- Origine congenitale: malformatii din nastere.
Luxatiile congenitale de sold se manifesta prin dislocarea capului femural din cavitatea osului iliac. Cauzele care determina declansarea acestei malformatii nu sunt cunoscute. Ceea ce se stie este faptul ca exista o predispunere genetica. Depistarea acestei afectiuni in primele luni de la nastere este destul de dificil de realizat, mai ales daca parintii sau medicii nu suspecteaza nimic. Cel mai adesea afectiunea este depistata la primii pasi, deoarece copilul va avea un schiopatat fin sau nu va fi capabil sa stea in picioare.
Din punct de vedere simptomatic afectiunea din momentul producerii devine evidenta. Astfel dupa luxare miscarea membrului este limitata sau chiar suprimata, iar o durere violenta se instaleaza imediat. Mai mult locul se inflameaza si se tumefiaza.
Desi luxatia este evidenta efectuarea unei radiografi asupra zonei afectate este obligatorie. In urma verificarii radiografiei se va constata cat de grave sunt pagubele si daca a fost afectat nervul sau vasul sangvin sau daca luxatia este insotita de fractura osului.
De exemplu in cazul unei luxatii a unei vertebre este important ca in urma radiografiei sa se constate daca s-au produs leziuni asupra maduvei spinarii si implicit afectiuni neurologice. Nedepistarea unei astfel de probleme poate determina pierderea capacitatii motoare in timp scurt.
Nici luxatiile la umar, mana sau sold nu sunt scutite de astfel de pericole. Daca luxatia a afectat un nerv motor se poate instala paralizia membrului. In cazul in care traumatismul a fost sever articulatiile pot deveni foarte laxe, astfel incat pacientul va fi predispus pe viitor la producerea altor luxatii, fara ca traumatismul sa fie puternic.
Insa chiar daca luxatia este tratata corespunzator de cele mai multe ori raman sechele. De exemplu pacientul va fi meteosensibil, adica la schimbari de temperatura si presiune va resimti dureri acute in zona luxata. Sau poate fi „umar inghetat” fapt care va determina ca pacientul sa nu poata misca acel umar.
Cu toti am vazut in „n” scene din filme momentul in care cuiva i se disloca umarul, iar un alt personaj cu initiativa ii repunea umarul la loc. Era o scena dramatica, in care durerea groaznica, urmata de eliberarea de aceasta in urma repunerii oaselor la loc era evidenta. Totul pare simplu si lipsit de pericole.
Dar realitatea este cu totul si cu totul alta. Doar un medic sau un paramedic pregatit poate face o astfel de operatie. Orice eroare fiind fatala, lasandu-se cu urmari grave care pot merge pana la pierderea capacitatii motoare.
Procedura de repunere a oaselor la loc se numeste „reducere”, iar ea se va efectua doar dupa ce au fost efectuate investigatiile medicale de rigoare, printre care cea mai importanta este radiografia. In urma controlului radiologic se va constata daca nu a fost afectat nervul motor, vasul sangvin sau daca luxatia nu este insotita de vreo fractura. Dupa examen, imediat se va efectua manevra de catre medicul ortoped sau daca problema este mai grava se va interveni chirurgical, sub anestezie generala.
Interventia chirurgicala se impune in cazul in care luxatia este insotita de o fractura. In urma interventiei se fixeaza osul cu ajutorul unei placi, fixarea facandu-se cu surub sau cui. Dupa efectuarea manevrei, indiferent ca s-a facut chirurgical sau nu este obligatoriu a se imobiliza ligamentele cu ajutoru faselor elastice sau cu ajutorul bandajului gipsat. Astfel zona se va cicatriza execelent, eventualele sechele evitandu-se sau ameliorandu-se ca si gravitate.
Perioada imobilizarii depinde de zona afectata si de gravitatea luxatiei. Asftel pentru:
- Zona pumnului perioada de imobilizare este de 2-3 saptamani;
- Zona soldului perioada de imobilizare merge pana la 5-6 saptamani. Pentru aceasta zona pentru a se evita repercursiuni negative asupra parti superioare a femurului imobilizarea locului se va face cat mai rapid cu putinta.
In cazul luxatiei de bazin repercursiunile sunt destul de grave, perioada de recuperare fiind lunga si dificila. Dupa imobilizare, urmeaza o perioada lunga de timp in care pacientul nu are voie sa puna piciorul pe pamant sau sa mearga sprijindu-se pe acesta.
In cazul luxatiei la genunchi repercursiunile, chiar si dupa perioada de recuperare pot fi grave. Pacientul va avea in continuare probleme in ceea ce priveste stabilitatea si echilibrul genunchiului.
Daca in urma luxatiei ligamentele si muschii au fost afectati si exista riscul ca luxatia sa recidiveze este obligatorie o interventie chirurgicala pentru intarirea stabilitatii articulare.
Scopul articolului nu este unul pur medical, neoferind solutii medicale, ci de a constientiza de pericolele la care se supun cei care sufera o luxatie si evita sa se prezinte de urgenta la medic, apeland la asa numitele tratamente babesti. Cu cat va examineaza mai rapid un medic de specialitate cu atat problema poate fi remediata si cu repercursiuni negative minime pe viitor!
