Genunchiul poate suferi anumite leziuni din cauza unor lovituri, luxații, mișcări bruște de răsucire, presării acestei articulații pe o suprafață tare (mersul în genunchi), sau unor accidente. Indiferent de caz poate să se producă o tumefiere a țesuturilor din jurul genunchiului ceea ce arată clar că zona respectivă a fost afectată.
Copiii de obicei se lovesc destul de frecvent la genunchi pentru că sunt neatenți și neastâmpărați. Ei pot suferi astfel de leziuni la joacă în parc sau chiar la școală când alergă și în cazuri grave intră în panică din cauza durerii, sângerării și plâng. Primul ajutor în astfel de situații este simplu de efectuat dar mai întâi trebuie liniștit copilul, consolat și îmbrățișat. Un astfel de accident nu este un motiv de îngrijorare deoarece se poate solda cu rănirea pielii dar nu întotdeauna sunt afectate și straturile profunde tegumentare.
Rana de la genunchi trebuie curățată cu apă oxigenată pentru ca aceasta să nu se infecteze. Dacă se suflă peste rana copilului se ameliorează durerea, acest lucru este făcut mereu de mame în astfel de situații. Dacă rana este mică se poate aplica un plasture cu pansament cu rivanol pentru a grăbi vindecarea și pentru a proteja leziunea de praf.
Dacă rana este mai gravă și țesutul este înțepat de așchii, pietre mici ori sticlă este necesar ca aceasta să fie curățată și de aceea copilul trebuie dus la un spital. Dacă se aplică tratament acasă și rana nu se vindecă cum ar trebui, iar în plus se formează și puroiul care este semn de infecție, este necesar ajutorul oferit de un specialist pediatru de aceea copilul se duce la o clinică medicală.
Leziunile genunchiului pot fi grave când este vorba despre o ruptură de menisc. O astfel de traumă apare mai ales la sportivi, când se ghemuiesc sau se răsucesc. Genunchiul reprezintă articulația dintre femur și tibie, susținută de ligamente și tendoane, protejată anterior cu un disc ce este denumit patelă sau rotulă și care în poziția îndoit permite și o ușoară rotație. În mod normal articulația de tip balama a genunchiului servește la îndoirea și îndreptarea membrului inferior.
În cazul rupturii de menisc victima aude un zgomot caracteristic ce arată că meniscul a pocnit și, deși poate continua să meargă, după un timp va avea probleme de mers (din cauza rigidizării sau blocării genunchiului și greutății corporale ce forțează meniscul), durere intensă, iar țesuturile moi din jurul acestuia vor fi umflate. Prin punerea presiunii asupra meniscului, prin îndoirea și întinderea membrului inferior afectat va apărea iar acel ,,pocnet” caracteristic ceea ce va arăta clar că meniscul a fost deteriorat. Acesta este un test pe care îl va face și un medic specialist ortoped în timpul consultației unui astfel de pacient.
În cazul producerii de leziuni la genunchi victima trebuie ajutată să stea confortabil și să nu plaseze greutatea corpului asupra acelui genunchi. Va fi susținută pentru a ajunge într-un loc adecvat să se așeze pe spate, apoi va suna la ambulanță pentru a se asigura că va fi asigurată deplasarea ei la spital. Victima va sta întinsă pe un loc drept, chir și pe sol, iar sub genunchiul lovit se pune o pătură sau o pernă pentru sprijinirea confortabilă a acestuia. Cu ajutorul unei role de badaj se protejează genunchiul, înfășurarea se face din zona de mijloc a gambei peste genunchi și până la zona de mijloc a coapsei.
Tratamentul în cazul rupturii de menisc constă în repaus la pat, ținerea genunchiului afectat mai sus de nivelul inimii, folosirea cârjelor pentru a ușura deplasarea pe piciorul sănătos și aplicarea compreselor cu gheață pentru ameliorarea simptomelor. În cazuri grave medicul recomandă intervenția chirurgicală. De asemenea se folosesc bandaje elastice de compresie pentru a preveni agravarea simptomelor și dacă este cazul se imobilizează genunchiul prin aplicarea ghipsului.
Video – Aplicarea bandajului elastic la genunchi:
, sau unor accidente.){kind=link}