Medicamentele pot provoca reacții adverse, uneori chiar grave, dacă sunt administrate necorespunzător în cazul insuficienței renale. Doze utile de medicamente administrate când rinichiul are o funcționare bună pot produce efecte toxice și chiar insuficiență renală.
Streptomicina administrată chiar în doze mici unui bolnav cu insuficiență renală îi poate provoca surditatea. În cazul insuficienței renale eliminarea medicamentului pe cale renală scade mult și astfel suferă tot organismul datorită toxinelor acumulate.
Antibioticele produc reacții adverse dacă sunt administrate în insuficiența renală. În acest caz este bine să se mărească intervalul dintre prizele de medicamente. Anticoagulantele pot determina hemoragii și chiar pot pune viața în pericol. Diureticele pot duce la pierderea potasiului din organism și deci la tulburări cardiace în cazul insuficienței renale. Morfina și atropina nu sunt recomandate bolnavilor cu insuficiență renală.
Medicamentele hipotensoare ingerate de bolnavii cu insuficiență renală duc la creșterea acidității la stomac. În toate aceste situații este recomandat un control de laborator la rinichi (sedimente din urină, creatinina) pentru a cunoaște starea de sănătate, pentru a stabili medicamentul care nu are niciun efect negativ, toxic, asupra bolnavului cu insuficiență renală.
Insuficiența hepatică apare ca o afecțiune severă a ficatului datorită medicamentului care este toxic asupra celulei hepatice în suferință, astfel apar reacții nedorite. Insuficiența hepatică se caracterizează prin grețuri, vărsături, febră mare, astfel apar hepatitele medicamentoase care pot fi foarte grave. Ficatul are rolul de a transforma medicamentele de aceea este important să se cunoască starea de sănătate a bolnavului cu insuficiență hepatică, pentru a ști ce medicament să i se administreze, fără reacții adverse.
În cazul în care ficatul nu este în situația să transforme medicamentul total ori să-l elimine parțial (hepatită, ciroză hepatică) apar atunci grave fenomene toxice. În caz de isuficiență hepatică cronică metabolismul este redus cu până la 10% din valoarea lui normală și scade producerea de albumină (în cazul bolii de ficat).
