În cazul insuficienței cardiace congestive contracția inimii nu mai poate asigura debitul de sânge necesar pentru funcționarea normală a organismului, de aceea este necesară mobilizarea tuturor mecanismelor pentru readucerea debitului cardiac la valorile sale normale.
Îngrijirea bolnavilor cu insuficiență cardiacă congestivă constă în primul rând în asigurarea repausului fizic, asigurarea maximului de confort, acești bolnavi preferă poziția de ortopnee. Repausul fizic îndelungat reduce viteaza de circulație, favorizează formarea trombozelor venoase la membrele inferioare și pot apare și emboliile pulmonare.
Pentru prevenirea trombozelor se administrează doze mici de heparină sau vitamina K (în tratament anticoagulant). Repausul îndelungat la pat scade tonusul muscular, provoacă hipotensiune ortostatică, constipație, depresie, iar o îngrijire deosebită și atentă poate preveni toate acestea.
Bolnavul trebuie așezat în decubit dorsal, în timpul miocarditelor difterice și reumatice, de asemenea și în faza infarctului miocardic. Repausul psihic este important să fie asigurat bolnavilor cu insuficiență cardiacă congestivă, o îngrijire deosebită, deoarece aceștia sunt neliniștiți și anxioși, iar asta se explică prin aportul insuficient de sânge în sistemul nervos central. În acest caz lor trebuie să li se aplice un tratament medicamentos pentru calmare.
Asigurarea igienei persoanale a bolnavului constituie o altă metodă de îngrijire și căreia i se dă o importanță deosebită. Toaleta zilnică trebuie executată cu cât mai puțin efort și cu cât mai mare atenție (pentru a evita formarea escarelor, erizipelului, flegmoanelor), iar după terminarea ei este necesar o frecție cu alcool ușor diluat pentru îmbunătățirea circulației periferice și musculare.
Regimul alimentar în cazul bolnavului cu insuficiență cardiacă congestivă urmărește menținerea unei greutăți corporale corespunzătoare cu înălțimea sa. Regimul alimentar trebuie să fie sărac în sodiu pentru a împiedica reținerea apei în organism, ajutând astfel al scăderea edemelor. Rația de alimente în fiecare zi va fi împărțită în 4-5 mese, iar ultima masă va fi servită cu 3 ore înainte de culcare.
Asigurarea tranzitului intestinal este foarte importantă. Trebuie urmărită evoluția tranzitului intestinal al bolnavului deoarece repausul la pat predispune la constipație, iar efortul de defecare trebuie evitate. Constipația poate fi combătută prin clisme ori purgative.
Administrarea unor medicamente tonicardiace constituie medicația de bază pentru acești bolnavi, ele pot fi de forma unor tablete sau picături și se administrează pe cale orală sau intramuscular, intravenos, ori pe cale rectală. Reducerea masei sângelui circulant și mobilizarea aglomerărilor de lichide constă în reducerea fluxului sângelui venos spre inimă, reducerea acumulării de lichide și deci a edemelor care s-au format. În acest scop se folosesc medicamente diuretice (ex. furesemit).
Hipertensiunea venoasă (în cazul în care diureticele sunt insuficiente) se reduce prin puncție venoasă. De exemplu o sângerare de 300-500 ml ușurează efortul inimii. Edemele pot fi reduse prin masaj ușor. Medicamentele vasodilatatoare permit redistribuirea masei sanguine în organism, spre ventricule, unele sunt arteriodilatatoare (ex. nifedipin), altele venodilatatoare (ex. nitroglicerina), ori mixte.
O altă metodă este administrarea de oxigen prin inhalație. În unele forme de insuficiență cardiacă, când fluxul venos spre inimă este mare, acesta se poate reduce prin oxigenoterapie (oxigen în proporție de 50% amestecat cu aer), prin sondă nazală ori mască. Tratamentul anticoagulant se utilizează în cazul de insuficiență cardiacă congestivă refractară la tratamentul obișnuit. Dializa extrarenală se utilizează în ultimă instanță la insuficiența cardiacă severă pentru eliminarea lichidelor (după un tratament cu diuretice).
