Află ce descoperiri noi s-au făcut în lumea neînțeleasă a autismului

Autismul reprezinta o tulburare a dezvoltarii neuronale, tulburare care ii impiedica pe cei afectati de la stabilirea unor relatii sociale normale, afectand abilitatea acestora de a comunica. Autismul este foarte des asociat cu dislexia (dificultatea sau incapacitatea de a invata scrisul sau cititul) ceea ce impreuna cu abilitatea extrem de redusa de a empatiza, ii face pe cei afectati dependenti aproape in totalitate de familii sau ingrijitori.

Afectiunea a fost infatisata inexact in mass media si cinematografie, asa ca in conceptia multora ea vine insotita de un intelect de geniu neinteles. Tragediile din Statele Unite din ultimii ani, in care mai multe mame si-au ucis copiii autisti, uneori incercand sa se sinucida dupa comiterea faptei au mai redus insa din caracterul aparent pitoresc al autismului la copii.

Problema a inceput sa apara tot mai des in primele pagini ale ziarelor de pretutindeni mai ales dup ace s-a observat ca in ultimii ani s-a inregistrat un numar tot mai mare de cazuri, fapt care pare sa demonstreze ca autismul la copii are pe langa cauzele genetice evidente si alte cauze care tin de mediu si care functioneaza ca niste acceleratori. Gasirea lor poate salva mii de familii de la trauma de a nu-si putea ajuta copiii sa duca o viata normala.

Desi cercetatorii, incepand cu Leo Kanner, primul care a identificat afectiunea, au evoluat mult de la teoria initiala care le considera in totalitate vinovate pe mamele reci si neiubitoare, care ar fi impiedicat dezvoltarea emotionala a copiilor, un raspuns inca nu exista. Zecile de studii si sondaje au aratat ca diversi factori pot fi legati de autismul la copii, factori precum folosirea antidepresivelor, consumul de alcool, contactul cu pesticidele si alti produsi chimici, gripa in timpul sarcinii etc.

Insa niciunul dintre acestia nu poate fi considerat drept vinovatul final. Factorul genetic ramane in continuare la baza problemei, chiar daca nu reprezinta intreg raspunsul la o intrebare chinuitoare: ce pot face parintii pentru a preveni aparitia afectiunii? Studiile au aratat ca un copil cu un frate sau sora care a primit deja acest diagnostic are un risc de 35 de ori mai mare decat un oricare alt copil sa fie la randul sau autist.

Insa cum ramane cu vaccinurile? O ipoteza conform careia vaccinurile facute in primele luni pot face sa apara autismul la copii a produs panica intre mii de parinti. Aceasta ipoteza insa nu se bazeaza pe o sustinere stiintifica riguroasa, fapt care a dat nastere la o multime de speculatii, multi refuzand sa isi imunizeze copiii; aceasta decizie se poate dovedie foarte riscanta, bolile precum poliomelita, difteria, etc dovedindu-se extrem de periculoase.

Evident este insa ca numarul de cazuri de autism a crescut foarte mult, in Coreea de Sud de exemplu, cu cateva decenii in urma se inregistra un caz la 10000, in timp ce acum se inregistreaza o medie de 26 la 1000 de copii, in unele regiuni ajungand ca in unul din 38 de cazuri sa se manifeste autismul la copii .

Pe de alta parte insa, ar putea fi vorba doar de o mai buna diagnosticare, multi copii cu forme usoare de autism neiesind in evidenta in sistemul de invatamant bazat mult pe memorare, ba chiar adaptandu-se foarte bine. Testele anume orientate insa au detectat un numar foarte mare de copii autisti care insa nu erau in evidenta nimanui. Acestea reprezinta insa cazurile mai norocoase, unele persoane afectate putand mai tarziu sa duca o viata in sanul societatii prin angajarea pe posturi simple si putin solicitante, insa care le faciliteaza dezvoltarea emeotionala prin contactul cu alti oameni.

In cazurile mai grave insa, tot familia sau institutiile speciale sunt singurele care pot sa le ofere celor diagnosticati toata atentia necesara. Autismul la copii poate fi identificat destul de devreme, chiar de la 6 luni, cand copiii raspund mult mai putin decat ar trebui la stimulii exterior; mai tarziu apar alte simptome, autistii razpunzand mult mai rar la numele lor, evitand contactul spontan si vorbind mult mai tarziu si mai rar. Copiii si chiar unii adulti trebuie protejati pentru a nu se rani singuri prin ciupire, zgariere sau prin folosirea unor obiecte,pana la 30% dintre ei manifestand aceste comportamente.

Multi dintre autisti dezvolta fixatii pentru unle lucruri sau activitati, au tendina de a aranja lucrurile intr-o anumita ordine si suporta greu schimbarile cum ar fi cea a mobilierului. Foarte rar, insa fixatiile pentru numere sau memorare se transforma in abilitati uimitoare precum cea din “Rain Man”. In schimb au existat intr-adevar cazuri de persoane care puteau memora zeci carti sau siruri de mii de numere.

Desi simptomele sunt identificate in mod foarte eficient in ziua de azi, un mod de a trata autismul la copii sau de a usura in mod semnificativ viata acestor persoane si a familiilor lor reprezinta in continuare o necunoscuta pentru oamenii de stiinta. Insa un nou tip de terapie pare sa arata ca un raspuns nu trebuie neaparat gasit intr-o cutie cu medicamente.

Mai multi copii si-au imbunatatit semnificativ starea dupa ce au participat la programe in care au luat contact cu elefanti, delfini sau caini special antrenati pentru a-i incuraja sa se manifeste. Cine stie, poate cei care sustin ca autismul nu e boala, ci doar alt fel de a percepe lumea nu sunt chiar in totalitate rupte de realitate…