Semiarbustul osul-iepurelui creste in regiunile cu pajisti uscate, dealuri, campii si pasuni dar si la marginea padurilor sau zonele subalpine din Asia, Europa si Africa de Nord, are denumirea stiintifica de Onanis spinosa si apartine de familia Fabaceae sau Fabacee.
Aceasta planta perena poate creste inalta de 70 cm, are radacina foarte robusta si lunga, de consistenta tare, tulpina stufoasa cu multe ramuri spinoase, rezistente, prevazute cu numerosi perisori foarte desi. Mai ales in partea de sus a ramurilor sunt distribuite frunzele micute de culoare verde, lungi de 2,5 cm si late de 1 cm, iar florile au forme interesante cu petale in nuante de culoare rosu-aprins. Fructele plantei sunt mici si alungite contin seminte negre. Perioada de inflorire este in lunile iunie-septembrie.
Osul-iepurelui este o planta medicinala cunoscuta inca din Antichitate, de la ea se recolta atat radacina cat si partile ei aeriene. Planta se folosea pentru proprietatile diuretice in tratamentul unor afectiuni ale cailor urinare. Si astazi planta isi are aplicatii terapeutice in special sub forma de infuzie realizata din radacina ei. Contine amidon, ulei esential, rasina, taninuri si substante glucozide. Radacina se recolteaza toamna, iar frunzele si florile se culeg in perioada infloririi.
Osul-iepurelui este o planta de leac pentru tratamentul hidropiziei, reumatismului si gutei, faciliteaza urinarea si eliminarea apei din cavitatea abdominala. Este indicata in cazurile de pietre la rinichi, ajuta la evacuarea acestora si a nisipului de la rinichi, amelioreaza inflamatiile de la nivelul vezicii urinare si calmeaza durerile.
Tinctura de osul-iepurelui este indicata in tratamentul afectiunilor intestinale – hemoroizi , sangerare si altele.
Infuzia din flori si frunze de osul-iepurelui se prepara astfel: se adauga 3 linguri de planta uscata si maruntita la 1 litru de apa clocotita, se lasa la infuzat timp de 15 minute, se filtreaza si se bea cate o cana de 2-3 ori pe zi intre mese.
