Pulmonaria obscura este un soi de plantă înrudită cu plămânărica (Pulmonaria officinalis). În popor se mai numește plămânărică nepătată și este o plantă perenă, rizomatoasă din genul Pulmonaria, familia Boraginaceae. Această plantă se înrudește cu alte plante erbacee și perene din flora spontană, precum este limba boului (Anchusa officinalis).
Pulmonaria obscura este o plantă de primăvară timpurie, care crește înaltă de 16-30 cm. Are rizomul târâtor, ascendent, curbat, cu rădăcini subțiri, iar tulpina înaltă, acoperită cu peri glandulari moi. Frunzele bazale sunt mari, alungite, îngustate la bază și acoperite cu peri rigizi. Frunzele din mijloc și cele superioare sunt sesile, catifelate, ascuțite, au o culoare mai închisă care le ajută să se adapteze mai bine la mediu, respectiv pentru a absorbi mai bine lumina slabă din pădure, ce pătrunde prin coroana copacilor.
Florile sunt regulate, mici și fine, foarte frumoase, au corola în formă de clopot sau de pâlnie, cu cinci petale, roz, violet sau albăstrui. Planta are o proprietate interesantă – florile sale își pot schimba culoarea – de la roz la albastru închis – în funcție de reacția mediului. Prin faptul că florile au mai multe culori, planta este ușor de identificat în pădure. Fructele sunt ca niște mici nuci uscate, apar în aprilie-mai și constau din patru semințe negre, rotunde sau ovale.
Planta iubește umbra, înflorește la sfârșitul lunii martie, în aprilie-mai și rareori crește în pădurile mixte și de foioase. Se găsește în zone cu tufișuri, pe lângă trunchiuri căzute, pe pante, pe soluri nisipoase, unde cresc de obicei și urzici. Planta apare frecvent în Munții Carpați. Albinele și bondarii vizitează des această plantă pentru că florile sale au polen dulce, cu aromă de miere.
Plămânărica este o plantă meliferă – Proprietățile sale medicinale
Această plantă a fost adesea folosită în medicina populară pentru a trata bolile pulmonare. Împreună cu planta Pulmonaria officinalis este utilizată pe scară largă în medicină.
Planta conține cantități semnificative de caroten și acid ascorbic. De asemenea, are un complex hematopoietic de oligoelemente, care includ: fier, calciu, mangan, cupru; acestea ajută la reglarea activității glandelor endocrine.
Întreaga plantă are în compoziția ei vitamina B1, dar și alte vitamine.
Planta se recoltează primăvara, se folosesc florile, frunzele, tulpinile, rădăcinile. Florile în special sunt foarte fine și se usucă foarte repede, pe coli de hârtie, într-o cameră bine ventilată. Plantele uscate se depozitează apoi în pungi de hârtie, pentru a evita formarea mucegaiului.
Această plantă medicinală este utilizată în special pentru conținutul său de substanțe minerale, caroten, rășini, substanțe saponine diverse.
Infuzia din planta uscată are proprietăți hemostatice, antiinflamatorii, astringente, emoliente, cicatrizante, analgezice. În medicina populară, planta se folosește cu tot cu rădăcină pentru ameliorarea simptomelor produse de diverse boli intestinale și boli respiratorii. Planta are efect expectorant, antiseptic, sudorific, remineralizant, elimină răgușeala, calmează tusea și faringita, combate diareea, febra și constipația, ajută în tratarea bolilor de plămâni.
Infuzia se realizează astfel: se adaugă o lingură de plantă uscată la 250 ml apă clocotită și se lasă să stea timp de 10 minute, apoi se strecoară și se bea.
Planta este indicată și pentru uz extern, se aplică local și ajută în tratarea rănilor purulente și a abceselor. Ea era folosită în medicina populară în tratamentul scrofulozei – o boală cronică de natură tuberculoasă, care duce la inflamarea ganglionilor limfatici. Are efect calmant, cicatrizant, analgezic, ajută în caz de răni, plăgi, degerături, afecțiuni renale și reumatismale.
Planta este comestibilă și se folosește pentru gătit, la diverse supe, preparate din legume. Frunzele se fierb și se adaugă la mâncăruri și salate din cartofi. Unii oameni o cultivă ca plantă pentru salate.
De asemenea, Pulmonaria obscura este adesea utilizată de oameni în designul peisagistic al grădinilor. Ea are flori frumoase, este rezistentă la frig, nepretențioasă, longevivă, iese an de an. Planta poate trăi aproximativ 30 de ani. Acest fenomen special – prin care florile își schimbă culoarea – este rar printre plantele cu flori din designul peisagistic.
