Plamanarica (Pulmonaria officinalis) este o planta medicinala cunoscuta si sub denumirea de mierea-ursului, cuscrisor, cuscru sau plamanare. Face parte din familia Boraginaceae si este originara din Europa.
Este o planta perena, ierboasa, ajunge la inaltimea de 30 cm, are flori care la deschidere sunt de culoare rosie apoi trec in violet si albastru. Deseori frunzele prezinta niste pete albicioase care se aseamana cu forma plamanilor.
Aceste plante sunt raspandite prin paduri, din regiunile de ses pana in cele de la poalele muntilor, mai ales in locurile umbroase.
Recoltarea si uscarea plantei
De la plamanarica se recolteaza frunzele in perioada martie-septembrie. Primavara, in lunile martie, aprilie si mai, se culeg frunzele de pe tulpinile cu flori, iar mai tarziu, spre toamna se recolteaza frunzele de pe tulpinile fara flori. Frunzele trebuie alese, intotdeauna se indeparteaza frunzele atacate, sau resturile de tulpini si alte plante straine.
Frunzele intregi, sanatoase se asaza la uscat in strat subtire, intr-o camera bine aerisita si ferita de lumina puternica a soarelui. Din aproximativ 5-7 kg de frunze verzi se obtine 1 kg de frunze uscate. Acestea se ambaleaza in saci de panza sau de hartie. Frunzele uscate sunt de culoare verde-inchisa pe partea inferioara, au niste perisori aspri pe ambele fete, nu au parfum si gustul este usor sarat.
Tratamente cu plamanarica in diferite boli
- In Evul Mediu oamenii foloseau plamanarica la tratarea bolilor de plamani.
- Faringita si tusea sunt tratate cu ajutorul infuziei de frunze de plamanarica, pentru ca acesta planta are efect expectorant. Pentru infuzie sunt recomandate o lingura de frunze uscate la o cana cu apa.
- Febra poate fi tratata cu ceaiuri din frunze uscate pentru ca au efect sudorific si reminalizant.
- Persoanelor aflate in convalescenta le sunt recomandate multe ceaiuri din flori si frunze uscate de plamanarica deoarece acestea au un continut mare de vitamine.
- Constipatia poate fi tratata cu ceaiuri din aceasta planta pentru ca ea contine vitamina C si este un bun diuretic.
- Planta are efect analgezic, cicatrizant, combate matreata, ajuta la vindecarea plagilor si degeraturilor. Pentru uz extern se pregateste o infuzie din aproximativ doua linguri frunze uscate la un sfert de litru apa.
- Afectiunile renale si bolile reumatice pot fi tratate cu ceai din aceasta planta. Sunt indicate doua sau trei cani de ceai pe zi.
Specii inrudite cu plamanarica (Pulmonaria officinalis)
Pulmonaria montana Lej – are frunzele mai lungi, cu baza ingustata, de culoare verde-deschisa, fara pete albicioase, de aceea este considerata fara efecte medicinale. Pe frunze si tulpini prezinta peri moi si catifelati. Apare in zonele montane.
Pulmonaria rubra Schott – are numai flori de culoare rosie, iar frunzele de la baza sunt alungite si de asemenea fara pete albicioase. Este raspandita in zonele alpine si subalpine, in padurile de molid si fag. Nu este folosita ca planta medicinala, datorita lipsei petelor albicioase de pe suprafata frunzelor.
Totusi s-a constatat ca aceste plante au aceleasi principii active, iar credinta in puterea medicinala a petelor de pe frunze este neintemeiata.
