Degetarul-rosu (Digitalis purpurea) este o planta perena, bianuala, frumoasa si inalta de pana la 1,5 m, care creste in regiunile de munte, pe marginea drumurilor, in poieni si luminisuri de padure. Este originara din Europa si face parte din familia Scrophulariaceae. In popor este cunoscuta si sub denumirea de degetarelul-rosu sau degetelul-rosu.
Planta are tulpina dreapta si neramificata, frunzele moi, acoperite de perisori si prevazute cu nervuri albicioase si proeminente pe partea lor inferioara, lungi de 20 cm si late de 6 cm. In varful tulpinei sunt dispuse florile sub forma unui ciorchine, au in general culoare rosiatica, uneori sunt albe, au forma de degetar cu lungimea de 4 cm si in interior au pete de culoare inchisa.
Este o planta medicinala foarte mult apreciata si cultivata pentru proprietatile sale terapeutice deosebite. In scop medicinal se folosesc doar frunzele, deoarece acestea contin acizi organici, saponina, mucilag, substante cardiotonice, flavonoizi, calciu, vitamina B7 (colina) si altele.
In primul an, frunzele plantei se recolteaza in lunile aprilie-octombrie, iar in anul al doilea se culeg frunzele de la baza tulpinei, inainte ca aceasta sa se dezvolte complet, iar frunzele de pe tulpina se culeg inainte de aparitia florilor. Recoltarea se face in zilele insorite, pe la amiaza, cele care se recolteaza dimineata contin mai putina digitalina – substanta cardiotonica cu actiune asupra inimii. Se usuca in locuri calde si bine aerisite si se pastreaza in vase inchise ermetic.
Utilizarea plantei in tratamentul unor boli
Medicul englez William Whitering a descoperit in sec. al XVIII-lea ca aceasta planta are un continut de glicozide specifice, cu rol benefic asupra miocardului. Astfel planta a fost folosita in industria farmaceutica, iar medicamentele obtinute au prelungit vietile bolnavilor cardiaci. Aceasta planta regleaza bataile inimii, ajuta in insuficienta cardiaca, produce vasoconstrictia vaselor de sange periferice fapt ce duce la resorbtia edemelor de natura cardiaca.
Pulberea de frunze – Se gaseste la farmacii sub forma de pilule.
Infuzia de frunze – Se iau 0,2-0,8 g de frunze proaspete si se pun la infuzat timp de 15 minute in 180 ml apa fierbinte. Se filtreaza, se indulceste si se bea in 4 reprize, in 24 de ore.
Tinctura din frunze proaspete este folosita in homeopatie. Frunzele trebuie recoltate inainte de inflorirea plantei. Este indicata in caz de anemie, migrene, icter, edem pulmoner, somnolenta, hemoragii la menopauza, hipertrofia prostatei.
Planta trebuie folosita sub controlul medical deoarece principiile active ale substantei cardiotonice se resorb destul de greu, se elimina incet si poate aparea pericolul cumularii lor in organism, ceea ce ar putea duce la intoxicatii. In caz de intoxicatie apar simptome specifice: diaree, versaturi, greata, dureri de cap, puls rar, ameteli, uscaciune in gura. Trebuie administrat tanin, cafea, bolnavul va sta culcat in pat si i se vor face frictiuni pe corp.
Contraindicatii: Planta nu este recomandata in anevrisme, uremie, hemoragii cerebrale, boli de nervi, boli gastrointestinale.
Planta se administreaza si la om si la animale, pe durata scurta de timp, in cazuri bine diagnosticate de medic si sub supraveghere medicala.
 este o planta perena, bianuala, frumoasa si inalta de pana la 1,5 m, care creste in regiunile de munte, pe marginea drumurilor, in poieni si luminisuri de padure.){kind=link}