Indigoul-salbatic este un arbust inalt de 1 m care creste mai ales in regiunile impadurite din America de Nord. Face parte din familia Fabaceae (sau Fabacee) si are denumirea stiintifica de Baptisia tinctoria. Are radacina ramificata, alcatuita din alte radacini secundare, cu suprafata exterioara bombata si aspra si miezul maroniu-galbui de consistenta fibroasa.
Frunzele sunt verzi asemanatoare ca forma cu cele de la trifoi, iar florile galbene ca cele de la fasole infloresc din luna mai pana in septembrie. Planta are nevoie de sol nisipos si argilos, de putin soare si apa. In momentul in care florile incep sa moara, ramurile trebuie taiate putin astfel incat sa nu fie distruse pastaile cu seminte. Florile atrag fluturii, iar planta este atacata mai ales de afide si acarieni.
De la indigoul-salbatic se recolteaza radacina care era folosita inca din vremuri de demult, de vechii bastinasi in tratarea ranilor si ingrijirea muscaturilor de sarpe. Elementele constituente ale radacinii sunt: rasina, alcaloizii, substantele flavonide, glicozide, polizaharide, cumarine si altele.
Planta a fost introdusa in homeopatie din anul 1857, iar produsul se prepara prin uscarea, macinarea si macerarea radacinei. Are proprietati tonice limfatice, imunostimulatoare si antiseptice. Principalele efecte asupra organismului le are asupra mucoasei tractului gastro-intestinal, dar si asupra sistemului nervos. Ajuta in bolile infectioase intestinale, calmeaza durerile abdominale, ajuta in cazuri de balonare, diaree, intoxicatii, somnolenta.
Astazi planta este folosita si de pacientii care sufera de infectii ale cailor respiratorii – amigdalita, faringita, sinuzita, ulcere bucale, dureri de gat. Intareste sistemul imunitar, poate fi utilizata in bolile acute febrile, in colecistita, scarlatina. Planta trebuie folosita rar si in doze mici, deoarece daca se exagereaza da anumite efecte secundare, stari de greata si voma.
