Una din plantele medicinale din Europa, protejate prin lege deoarece sunt foarte rare este cea care are denumirea Aconitum lycoctonum si este cunoscuta cu numele de marul-lupului sau omagul-galben.
Aceasta planta perena creste in regiunile stancoase alpine, la altitudini de 1000-1200 m in Europa si Asia, dar si in zonele impadurite de ses sau pe pajistile intinse si umede si a fost clasificata de specialisti in familia Ranunculaceae sua Ranunculacee. Marul-lupului prefera solul umed, dar fertil, bogat in substante nutritive. Are radacina mare si carnoasa din care cresc mai multe radacini subtiri si tulpina ce poate ajunge pana la inaltimea de 1,5 m.
Radacina poate fi lunga de 8 cm si groasa de 3 cm, este neagra la exterior si alba la interior, iar prelungirile ei subtiri pot atinge si 25 cm. Frunzele plantei sunt mari si puternic divizate, in nuante de culori verzi inchise si lucioase, prevazute cu un petiol destul de lung. Florile sunt grupate mai multe la un loc si formeaza ciorchini mari in partea superioara a tulpinei, sunt tubulare, galbene si au fiecare cate 5 sepale violet-albastrui. Perioada de inflorire este in lunile iulie-septembrie.
De la marul-lupului se recolteaza radacina in perioada de inflorire cand aceasta este bogata in alcaloizi, dar si partile sale aeriene si frunzele fragede. Dupa perioada de inflorire se pare ca radacina nu mai contine substante nutritive si alcaloizi deci recoltarea ei nu mai are sens. Radacina se scoate din pamant cu grija, se scutura si se spala, se inlatura partile nefolositoare, se curata de stratul exterior si se usuca pe cale naturala intr-un loc curat, bine aerisit si la umbra. Cu cat uscarea se face mai repede se pastreaza mai bine elementele ei active. Pentru a se obtine 1 kg de radacina uscata este nevoie de 4 kg de radacina proaspata.
Planta se foloseste mai ales in homeopatie, deoarece este considerata otravitoare. Dupa ce se curata sau se manipuleaza planta se spala bine apoi mainile cu apa si sapun. Pentru uz intern se foloseste sub forma de infuzie sau decoct in tratamentul bronsitei, amigdalitei, nevralgiilor, gripei, ascitei, tusei convulsive, inflamatiilor congenitale, bolilor hepatice si reumatice. Sub forma de cataplasme planta este un bun remediu pentru ameliorarea durerilor reumatice, a nevralgiilor, pentru tratamentul alopeciilor si insuficientei venoase.
O persoana care sufera de intoxicatie cu aceasta planta prezinta simptome precum: amortire a limbii si gurii, frisoane in tot corpul, dureri de cap, spate si gat, hipotensiune arteriala, greata, diaree, varsaturi, tulburari de auz si vedere si alte probleme de sanatate mai grave ce pot duce la deces. Primul ajutor inainte de a merge la medic consta in spalaturi stomacale cu urmatorul amestec: la 1 litru de apa se pune 2 g de permanganat de potasiu. De asemenea se beau multe ceaiuri caldute. Indiferent de cat de grava este situatia, persoana intoxicata trebuie sa faca un examen medical. Astazi planta nu se mai foloseste foarte mult in scop terapeutic.
O alta planta medicinala cunoscuta cu numele de marul-lupului este cea care are denumirea stiintifica de Aristolochia clematitis. Aceasta planta perena, erbacee creste in Europa si Asia pe dealuri si campii, pasuni si margini de padure, face parte din familia Aristolochiaceae sau Aristolochiacee si are si numele popular de cucurbetica. Planta are radacina simpla sau ramificata cu multi tuberculi, frunzele mari, petiolate, in forma de inima, cu marginile neregulate, dispuse alternativ pe tulpina rigida, inalta de pana la aproximativ 50 cm, iar florile sunt tubulare, mici, inguste si galbene.
Dupa cum ii spune si numele ,,aristolochia” (inseamna ,,nastere usoara”) planta este folosita inca din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile sale analgezice la ameliorarea durerilor care apar la nasteri. De asemenea este folosita pentru vindecarea ranilor si muscaturilor de sarpe datorita proprietatilor antiseptice, la reglarea ciclului menstrual si tratamentul reumatismului pentru ca are efect analgezic si antireumatic. Astazi planta este folosita in homeopatie de persoanele care sufera de depresie, stari de nervi, dureri de cap, congestie nazala, dureri menstruale, nevralgii.
Radacina contine alcaloizi, taninuri, rasini, ulei esential, fitosterina, clematitina si alte substante active. Desi multi specialisti au apreciat efectul tonic al acestei plante asupra sistemului imunitar exista si pareri care spun ca planta folosita in exces poate afecta sanatatea. De aceea dozele trebuie stabilite de un medic si planta administrata doar la recomandarea lui. Se pare ca planta contine un acid care poate fi daunator rinichilor daca este ingerat in cantitate mare.
In medicina planta este folosita in diferite preparate deoarece are anumite efecte benefice asupra organismului. Ajuta la mentinerea starii de sanatate si aspectului frumos al pielii, vindeca eczemele, ulceratiile, dermatitele, combate diareea, colita si afectiunile intestinale de alt gen, are efect de distrugere a bacteriilor, virusilor, infectiilor, amelioreaza durerile intense care apar la nivelul tractului urinar, combate inflamatiile, faciliteaza eliberarea toxinelor din organism prin cresterea fluxului de sange si normalizarea sau buna functionare a sistemului circulator.
