Pecetea-lui-Solomon este o planta perena care are florile foarte parfumate ca zambilele si provine din Europa si Asia. Conform unor credinte populare aceasta planta alunga spiritele rele din casa. Face parte din familia Convallariaceae si are denumirea stiintifica de Polygonatum odoratum. Numele ei face referire la nodurile circulare ca niste mici cicatrici sau sigilii de pe rizom, care apar dupa ce planta se usuca.
Aceasta planta frumoasa este destul de rara, sau mai bine spus greu de gasit. Creste in regiunile impadurite montane, la altitudini cuprinse intre 300-1500 m, mai mult la marginea padurilor de stejar si fag, unde solul este fertil, imbogatit de materiile organice create de frunzele si plantele putrezite de pe pamant.
Prefera locurile semiumbrite sau umbrite, de multe ori este ascunsa in tufisuri, abia respira de alte buruieni din jurul ei, foarte rar sau aproape deloc creste in poieni si zone insorite.
Are rizomul tarator, adanc infipt in pamant si ancorat prin prelungiri de lungime mica, din el se dezvolta tulpini unghiulare care masoara pana la 40 cm, sunt putin arcuite, acoperite cu frunze late si ovale care alterneaza si au nuanta de culoare verde-pal. Florile sunt simple sau in perechi se dezvolta axilar de frunze, sunt tubulare, delicate, albe, scurt si subtire petiolate, iar fructele rotunde, mici, de culoare albastru-inchis, contin doar 1-3 seminte.
Perioada de inflorire este in lunile aprilie-iunie, iar de coacere a fructelor in ultima luna de vara sau la inceputul toamnei. In octombrie planta se ingalbeneste complet si se usuca. Cei mai mari dusmani ai pecetei-lui-Solomon sunt melcii deoarece ii mananca frunzele si lasa pe suprafata ei o urma lipicioasa caracteristica.
Aceasta planta a fost folosita in medicina traditionala de foarte mult timp, iar ca planta ornamentala este apreciata pentru parfumul puternic al florilor sale, de aceea este mereu cultivata cu placere in gradini. Astazi este folosita mai mult in homeopatie avand in vedere ca toate partile sale sunt otravitoare, dar mai ales radacina si fructele.
Planta are proprietati expectorante, antiedemice si antiinflamatorii deoarece contine substante active ca de exemplu: taninuri, asparagina, hidrocoloizi, saponine si altele. Fructele mici si negre sunt foarte toxice si pot provoca probleme daca sunt ingerate accidental, dau tulburari la nivelul intestinului, greata si varsaturi.
O alta planta medicinala cunoscuta din vremuri de demult este pecetea-lui-Solomon polifoliara care se aseamana cu cea prezentata mai sus, face parte din aceeasi familie dar are florile albe si fara parfum. Are denumirea stiintifica de Polygonatum multiflorum. Creste la marginea padurilor mixte sau de foioase, mai ales in cele de fag si la altitudini de pana la 1800 m, in locuri umbrite printre tufele de ferigi cu frunze foarte mari.
Are radacina puternica de forma unui rizom cu mai multe prelungiri subtiri, tulpina inalta de 70 cm iar de-a lungul ei cu multe frunze de forma ovala care alterneaza la distanta mica una de alta. Florile sunt tubulare in forma de clopot, adunate in grupuri de 2-5 bucati, iar coloritul lor este alb-verzui. Perioada de inflorire este din ultima luna de primavara si prima luna de vara.
Si aceasta planta este otravitoare de aceea se foloseste doar in homeopatie si numai pentru uz extern. Rizomul ei are proprietati astringente, antiinflamatorii si decongestionante, este utilizat sub forma de preparate homeopatice in tratamentul bataturilor, furuncurilor, contuziilor.
