Troscotelul este o planta anuala care creste aproape in toata lumea, la marginea padurilor, drumurilor, de-a lungul cailor ferate, pe campii, dealuri, pasuni, livezi, gradini, in apropierea apelor curgatoare si pe terenurile ce au culturi de cereale (devenind o buruiana invaziva pentru acestea). Planta este cunoscuta si cu numele popular de sporis, tarsoaca sau troscot. Face parte din familia Polygonaceae si are denumirea stiintifica de Polygonum aviculare.
Are tulpina inalta de pana la 60 cm (la baza este culcata la pamant si doar cu partea superioara ascendenta), frunzele eliptice si lanceolate, de culoare verde-deschis, scurt-petiolate, distribuite alternativ de-a lungul tulpinei, iar florile mici cu opt stamina galbene-portocalii si cinci petale verzui cu chenar alb, roziu sau roscat, pozitionate la axilele frunzelor.
Fructele sunt de forma unor nucusoare, au seminte lunguiete, se coc in lunile iulie-noiembrie. Perioada de inflorire este la mijlocul primaverii. Inmultirea plantei se face prin seminte dar si prin butasi (care se planteaza in sol, la adancimi de 8-10 cm, in lunile martie-mai).
Ca planta medicinala troscotelul este folosit inca din Antichitate pentru proprietatile sale terapeutice, in special diuretice. Se recolteaza partile sale aeriene in perioada de inflorire, in lunile iunie-septembrie, nu se foloseste deloc radacina. Planta se curata de partile sale decolorate, deteriorate sau cu impuritati, apoi se pune la uscat pe coli de hartie, in locuri curate, bine aerisite si ferite de razele puternice ale soarelui. Produsul uscat se pune in saculeti de hartie sau de panza si are termen de valabilitate 3 ani.
Troscotelul are un miros caracteristic destul de slab si un gust astringent. In prezent planta este apreciata pentru elementele sale active: substante glicozide, cumarine, flavonoide, saponine, polizaharide, rasini, taninuri, vitamina C, caroten, vitamina K, ulei esential, compusi de acid silicic, acizi organici, pectina, acid ascorbic si altele. Toate aceste substante din compozitia plantei ii confera proprietati diuretice, antiinflamatorii, antihemoragice, vermifuge, antidiareice, expectorante, astringente si de reducere a tensiunii arteriale.
Planta se foloseste sub forma unor preparate homeopatice in tratamentul unor boli si afectiuni ca de exemplu: bronsita, malarie, colecistita, tuse convulsiva, hemoragii uterine, tuse uscata, pleurezie, dizenterie, diaree, reumatism, astm, menoragie, boli gastro-intestinale, pietre la rinichi si alte boli cronice ale tractului urinar.
Foarte important este faptul ca prin substantele pe care le contine planta are rol in prevenirea formarii pietrelor urinare prin reducerea gradului de cristalizare a sarilor minerale, ea avand efect de coloid protector. De asemenea are efect bun in caz de inflamatii cutanate, rani, vanatai, arsuri, iritatii si eczeme la nivelul pielii.
Din planta se prepara anumite lotiuni care ajuta in calmarea durerilor reumatismale si de alt tip, in vindecarea leziunilor si altor afectiuni ale pielii (furuncule, acnee, eczeme). Prin proprietatile vermifuge planta are rol important in distrugerea viermilor intestinali si in reducerea inflamatiilor membranelor mucoase ale intestinelor si stomacului. Poate fi utilizata si in cazuri de oboseala psihica, nervoasa, stare de slabiciune, moleseala si alte boli grave de rinichi sau ficat.
Troscotelul se foloseste sub forma de creme, unguente, infuzie, tinctura, decoct, lotiuni. Infuzia din troscot se prepara astfel: se adauga 3 linguri planta uscata la o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat timp de 10-15 minute, se filtreaza si se bea inainte de masa cate o jumatate de cana de 2 ori pe zi.
.){kind=link}