Pochivnicul (Asarum europaeum), planta medicinala folosita in homeopatie

Pochivnicul este o planta perene din flora spontana a Europei si Asiei, mai ales a Italiei, Greciei si Frantei. Prefera in special solurile umede din padurile de foioase si conifere si apare frecvent si in tara noastra in regiunile montane. Face parte din familia Aristolochiaceae si are denumirea stiintifica de Asarum europaeum. In popor este cunoscuta si cu numele de piperul-lupului, popalnic, ficatea, piparus, najitnica.

Planta nu creste foarte inalta, poate ajunge la 15 cm, are radacina de forma unor rizomi taratori si toate partile ei aeriene sunt acoperite de perisori fini. Frunzele sunt verzi, au forma de rinichi dubli, prezinta numeroase nervuri bine evidentiate. Intre petiolurile lungi ale frunzelor apare floarea cu petale carnoase, de culoare rosie-maronie-inchis, cu miros intens asemanator piperului. Perioada de inflorire este din luna martie pana in mai. Frunzele si rizomii plantei au gust de piper.

Acesta planta este apreciata in homeopatie pentru proprietatile expectorante, diuretice, antibiotice si emetice care se datoreaza elementelor din compozitia ei si anume: zaharuri, tanin, vitamina B1, acetat de bornil, aldehida asadilica, rezine, saruri minerale, fitoncine cu efect antibiotic si altele. De la planta se recolteaza rizomii si partile aeriene.

Pochivnicul era folosit cu ani in urma atat pentru uz intern cat si uz extern. In prezent se folosesc rizomii la realizarea unor preparate homeopatice. Pentru uz intern se folosea tinctura din radacina sau infuzia din frunzele plantei in tratamentul bronsitei cronice, fibronului uterin, astmului bronsic, colitei, parazitilor intestinali, osteomielitei si infectii cu bacilul cereus, bacilul subtilis, streptococi aureus si faecalis.

Infuzia din frunze si rizomi de pochivnic era un bun remediu contra matretii, iritatiilor pielii, infectiilor de la nivelul pielii, furuncurelor si ulcerelor la picioare. Se folosea pentru uz extern sub forma de spalaturi pe zonele afectate.

Desi cu multi ani in urma planta era utilizata ca remediu vomitiv, in prezent nu se mai foloeste datorita uleiului esential toxic care poate duce la stop respirator daca este folosit pentru uz intern si este depasita doza recomandata de medicul homeopat. De asemenea, substanta toxica poate provoca iritatii locale, atunci cand este folosita in exces.