Podbalul comun este o plantă erbacee, perenă, mică, denumită: limba vecinei, cenușoară, brusturel, gușa găinii. Podbalul crește pe sol argilos de-a lungul malului apelor, în zone de pădure, pe versanți umezi și în ruine, pe zone râpoase, umede, pe malul răurilor și al lacurilor, pe câmpuri și la marginea mlaștinilor. Această plantă are denumirea științifică Tussilago farfara și face parte din familia Asteraceae.
Planta înflorește la începutul primăverii – la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie – înainte ca frunzele să se dezvolte. Tulpinile florale cresc în smocuri, fiecare se termină cu o capitulă. Florile sunt galbene, frumoase, cu miros de miere, cu diametrul de 2-3 cm, sunt primele care împodobesc pământul prin capetele lor în nuanță aurie. Acestea sunt ca și ghioceii printre primii vestitori ai primăverii. Seara, florile se închid ușor, devin ca niște muguri, astfel se protejează de înghețul nocturn, care ar putea duce la distrugerea polenului.
Potbalul are ramificații târâtoare. Tulpina podbalului atinge chiar și 10 cm înălțime, mai ales în timpul înfloririi, se înclină către soare, este verde deschis, rigidă, acoperită cu scuame alungite, puțin roșiatice. Frunzele apar mai târziu și au puf alb și fin, par a fi presărate cu făină. Acestea ating 10-20 cm, până la 30 cm, sunt rotunjite, au formă de inimă la bază și sunt utilizate în medicina naturistă. Fructele sunt de forma unor achene.
Infuzia din frunze și flori de podbal alungă tusea
Podbalul se recoltează primăvara, în martie-aprilie. Florile se culeg și se pun într-un coș, pentru a nu fi presate și a nu se deteriora. Florile se culeg într-o zi însorită, înainte sau imediat după prânz. Florile se usucă rapid pe coli de hârtie, de regulă într-un loc bine ventilat și întunecat. După ce s-au uscat, florile se depozitează în săculeți din pânză sau din hârtie, până la viitoarea recoltă.
Podbalul este o plantă folosită încă din vremea romanilor, când era apreciată de aceștia pentru proprietățile sale benefice. Despre podbal, s-a spus că ameliorează durerea de dinți și reprezintă cel mai bun medicament pentru tuse și dificultățile de respirație. De la podbal se folosesc și frunzele și rădăcina, nu doar frunzele și florile.
Frunzele se folosesc în gastronomie, la sarmale, în loc de frunze de viță-de-vie. Acestea conțin minerale, fitosteroli, carotenoizi, acizi grași, mucilagi, tanini, substanțe triterpenice, inulină, substanțe amare – tusilagină. Frunzele de potbal au efecte antiinflamatoare, antispastice, tonice, emoliente. Sunt utilizate și în fitoterapie.
Frunzele fără pețiol, sunt, de asemenea, o materie primă medicinală valoroasă. Ele se culeg în mai, înainte de apariția petelor maronii pe ele și se pun la uscat pe coli din hârtie, cu partea albă în sus, într-un strat subțire, într-o cameră bine ventilată. Frunzele cu pete nu se utilizează, ele se pot arunca sau nu se recoltează deloc. După recoltare, frunzele de potbal se usucă într-un strat subțire, într-o cameră de uscare, încălzită la 30 de grade. Odată ce s-au uscat, frunzele se depozitează în recipiente etanșe (borcane din sticlă), pentru a le proteja de umiditate.
Podbalul este indicat în caz de angină pectorală, are fitosteroli, inulină, este folosit pentru răceli, stimularea apetitului, tuberculoză pulmonară, scrofuloză, răni purulente, nas curgător. Planta are acțiune expectorantă, antitusivă, antiiritantă, emolientă, antiinflamatoare, diuretică, coleretică, antiseptică, sedativă, detoxifiantă. Planta are capacitatea de a stimula secreția de sucuri digestive și de a regla tranzitul intestinal.
Frunzele proaspete se aplică pe furuncule, ajută pentru tratarea inflamației pielii, inflamația venelor picioarelor. Decoctul din frunze de potbal ajută în eliminarea mătreții scalpului și părului. Inhalația fumului de frunze de podbal arse reprezintă un remediu pentru tusea seacă.
Ceaiul, siropul și infuzia de podabal se folosesc pentru afecțiunile tractului respirator.
Ceaiul este bun în caz de: tuse, răceală, inflamații ale sistemului respirator, gripă, dureri de gât, boli infecțioase, tuse convulsivă, inflamații ale tractului gastrointestinal, indigestie, flatulență, enterită, gastrită. Proprietățile sale expectorante îl fac să fie apreciat în medicina populară ca remediu bun pentru tuse și infecții respiratorii cu secreții reținute. Podbalul are efecte antispastice, ajută în caz de astm și bronșită.
Siropul se realizează din flori de podbal culese, tăiate mărunt, presărate cu zahăr și puse la macerat într-un borcan. Preparatele din podbal nu sunt indicate femeilor gravide sau care alăptează.
Această plantă meliferă încântă albinele și bondarii.
