Dupa cum bine se stie porumbul este una dintre cele mai vechi plante care a fost si este cultivata in lume si care desi este atat de familiara este si necunoscuta avand in vedere proprietatile sale si importanta din punct de vedere terapeutic. Ca specie face parte din familia Poaceae si are denumirea stiintifica de Zea mais, care a fost aleasa dupa numele botanistului Zea Francisco Antonio din Madellin (Columbia).
Planta este originara din America Centrala si de Sud si este cunsocuta si sub numele popular de cucuruz, papusoi, cucorita, tenchi, sau grau de Turcia. Insusi Columb care a descoperit America a luat de pe acest continent si seminte de porumb. Astazi porumbul este cultivat in intreaga lume si consumat in cantitate mare.
Initial porumbul a aparut in Spania, Franta si Portugalia, apoi in Italia, din tarile europene a mers spre China si India si astfel a devenit hrana pentru numeroase tari slab dezvoltate. In sec al XVII-lea a aparut si in Rusia insa s-a ajuns la concluzia ca poate fi cultivat mai ales in regiunile sudice, clima aspra din alte regiuni nu ii permit plantei sa se dezvolte si sa se coaca. In SUA porumbul a devenit una din cele mai importante culturi, se pare ca a fost si este folosit foarte mult in alimentatie.
Exista si o serie de legende despre aceasta planta care nu creste mai inalta de 3 m si care sunt foarte interesante. O astfel de istorioara apare la indieni, acestia povestesc cum intr-o zi zeii au decis sa imparta toate bogatiile pamantului oamenilor care au alta culoare a pielii si asfel lor le-a revenit porumbul. Ei au hotarat sa-l foloseasca ca hrana atat pentru ei cat si pentru pasari si animale.
Dumnezeu le-a dat si ploi pentru ca recolta de porumb sa fie mare si de atunci indienii au venerat planta ca pe un dar divin. Porumbul a aparut si la incasi, mayasi si azteci. Conform arheologilor in sapaturile facute in Mexico City s-au gasit boabe de porumb care datau de acum 55 000 de ani.
Unii cercetatori din sfera paranormalului au afirmat ca proprietatile atat de bune ale porumbului se pot exmplica doar prin faptul ca aceasta planta ar fi de origine extraterestra, ca ar fi adusa de entitati de pe alte planete care au fost considerate de oameni zei. Desigur aceste lucruri nu au potut fi dovedite, sunt doar supozitii.
Unii savanti au facut diferite afirmatii referitor la aceasta cereala si i-au pus in evidenta proprietatile cu adevarat miraculoase. Astfel in America savantul L. Morgan a spus despre porumb ca ar fi ,,cel mai de pret dar al naturii, al carui randament si valoare nutritiva este mare”, si mai mult decat atat ca ar depasi ,,toate celelalte cereale impreuna, avand in vedere progresul initial al omenirii”. Si acest lucru chiar a fost adevarat. Anticii indieni l-au folosit ca aliment de baza si l-au apreciat ca fiind nu doar util ci si sanatos.
In timp porumbul a fost vandut in toata America si a dus la dezvoltarea celor mai vechi civilizatii ale lumii si in acest sens ne referim la azteci si mayasi. Porumbul a fost folosit drept hrana insa treptat a devenit un element necesar unor nevoi casnice. Astfel atat tulpina cat si frunzele plantei in stare uscata erau folosite de vechii amerindieni la obtinerea incaltamintei, imbracamintei si umplerea saltelelor. Cercetatorii estimeaza ca porumbul ar fi fost cultivat initial in Mexic, acum 8700 de ani.
Ce contine porumbul?
Porumbul este una dintre cele mai hranitoare cereale. Doar 100 g de porumb are 86 kcal si urmatoarele elemente componente: 76 g apa, aproximativ 16,3 g glucide, proteine in jur de 3,2 g dar si fibre dietetice in cantitate de 2,7 g iar cel mai important alaturi de aceastea sunt vitaminele, oligoelementele si mineralele. Dintre acestea porumbul contine cantitati semnificative de potasiu, fosfor, magneziu, sodiu, calciu, mangan, fier, cupru, zinc, seleniu si vitamine A, B1, B2, B3 sau PP, B5, B6, K, C, E si acid folic.
La ce este folosit porumbul?
Porumbul nu trebuie conservat pe termen lung deoarece isi pierde mare parte din proprietati.
In primul rand porumbul ca si celelelalte cereale este important pentru realizarea produselor de panificatie. Boabele de porumb pot fi consumate si comercializate prajite, fierte, sub forma de faina, fulgi si floricele de porumb. De asemenea grisul, faina, terciul din porumb este des folosit in gastronomie la prajituri, galuste si alte deserturi.
Chiar si in industrie porumbul isi are aplicatii importante. Este utilizat la fabricarea de lipici, medicamente, sapun, fibre de vascoza, hartie, ulei de vopsea, ulei de porumb, inlocuitori de cauciuc. Din frunze si tulpini se realizeaza anumite ingrasaminte, materiale de constructii, ambalaje, hartie, materiale plastice sau de tipul naylonului.
Amidonul din porumb este un bun agent de ingrosare si este folosit si la prepararea unor bauturi alcoolice sau a otetului alimentar.
Porumbul este folosit si in scopuri medicinale. Aceasta cereala ajuta la scaderea in greutate (deoarece scade pofta de mancare) si la reducerea colesterolului din sange. Este indicat in bolile sistemului nervos incepand de la cele mai putin grave pana la cele de tipul poliomelitei si epilepsiei. Ajuta la combaterea distrofiei musculare, deci hraneste muschii.
In medicina traditionala porumbul este un remediu bun pentru tratamentul diabetului (deoarece are carbohidrati ce ajuta la normalizarea nivelului zaharului din sange), hipertensiunii arteriale, tulburarilor metabolice, afectiunilor intestinale si edemelor. Are in principal proprietati coleretice si diuretice si de aceea este recomandat in tratamentul a numeroase boli si afectiuni. Infuzia si decoctul din matase de porumb sunt preparate eficiente in tratamentul afectiunilor de rinichi, bolilor hepatice, hipertensiunii arteriale, diabetului, colecistitei, psoriazisului, pietrelor si inflamatiilor la rinichi si ale tractului urinar in general.
Din matasea de porumb se obtin medicamente care sunt folosite in colecistita, boli biliare, hepatita, cresterea secretiei bilei, accelerarea coagularii sangelui, cresterea numarului de trombocite si a cantitatii de urina. Una din retete eficiente in tratamentul diabetului zaharat este urmatoarea: se realizeaza un amestec din 10 g matase de porumb, 10 g macese pisate, 5 g frunze de afine, 5 g flori de Helichrysum; se ia o lingura din acest amestec si se adauga la 400 ml apa clocotita, se fierbe 3-5 minute, se lasa apoi deoparte timp de 60 minute, se filtreaza si se bea cate 100 ml intre mese, in cursul zilei.
Uleiul nerafinat de porumb este indicat in cazuri de obezitate, diabet zaharat si ateroscleroza. Ajuta la scaderea colesterului din sange. Uleiul din germeni de porumb prin presare la rece are un continut semnificativ de acid linoleic, acid oleic, acizi grasi nesaturati, mono si polisaturati, dar si de acizi grasi saturati, vitamina E, acid arahidic, acid palmitic si altele.
Faina de porumb are valoare in alimentatie si proprietati vindecatoare pentru organism. Este un produs apreciat nu doar de bucatari ci si de medici, cosmetiticieni si dieteticieni. Din ea se prepara mamaliga dar si alte preparate cum este de exemplu tortilla, chips-uri de porumb. Are valoarea nutritiva, dietetica, inca de foarte mut timp este utilizata in paste fainoase si produse de cofetarie.
Doar 100 g de faina de porumb contine 330 kcal. Din punct de vedere terapeutic faina de porumb vindeca anemia (prin continutul ei important de vitamine, minerale, oligoelemente si altele), are proprietati diuretice, stimuleaza activitatea biliara. Conform specialstilor faina de porumb ajuta la incetinirea procesului de imbatranire prematura de asemenea normalizeaza circulatia sanguina, creste elesticitatea vaselor de sange, intareste dintii si consolideaza sistemul cadiovascular.
Exista un tratamnet foarte simplu recomandat in hipertensiune arteriala: se pune o lingura de faina de porumb intr-un pahar, apoi se toarna apa fierbinte pana sus, se lasa timp de 6-8 ore si se bea pe stomacul gol, dimineata. De asemenea se pot folosi 3 linguri de faina de porumb la 300 ml apa rece care in prealabil a fost fiarta, se lasa timp de 3 ore si se bea in timpul zilei cu inghitituri mici.
In cosmetica faina de porumb este utilizata pentru realizarea mastilor de intinerire a pielii. Iata un exemplu de astfel de masca cosmetica: se amesteca 2 linguri faina de porumb cu un albus de ou care intai a fost batut spuma, se intinde in strat subtire pe fata si se sta timp de 20 de minute; se spala fata cu apa calda, apoi se spala cu apa rece si se aplica un ulei vegetal cu proprietati nutritive cum este de exemplu cel de in, canepa sau altul important este sa fie natural.
Exista si persoane care nu trebuie sa consume porumb si anume acelea care sufera de tromboflebita, ulcer duodenal, afectiuni gastrice acute, tromboza, deoarece aceasta cereala contribuie la coagularea sangelui.
Porumbul a fost si este un ,,dar de la Dumnezeu” (dupa cum l-au numit aztecii) care a avut influenta si in istorie si in cultura, de aceea ar putea fi considerat cel mai mare cadou divin pentru noi oamenii.
