Metabolismul este întreaga cantitate de energie pe care organismul o cheltuiește în repaus absolut, pe nemâncare, la temperatura optimă de 16-20 grade și care este necesară pentru menținerea funcțiilor vitale ale organismului: contracții cardiace, secreția urinară, activitatea ficatului, activitatea respiratorie, etc.
Organismul produce energie prin consumul de oxigen și elimină bioxid de carbon. Determinarea metabolismului bazal se face cu spirometrul Krogh sau Knipping sau cu pulmotestul Godart cu circuit închis și care se racordează la bolnav printr-un tub larg, cu o mască care se aplică etanș în vestibulul bucal între buze și dinți. Mișcările de volum ale spirometrului se transmit printr-un sistem de scripeți la pârghiile care acționează penița pe hârtie, pusă în mișcare de un kimograf.
Înainte de a fi supuse acestei analize, timp de 3 zile pacientul va urma un regim alimentar sărac în proteine, va fi scutit de efort fizic și emoții. În momentul în care pacientul este conectat la aparat el respiră doar prin piesa aplicată bucal iar nasul se prinde cu o clemă. Diferența de nivel a curbei de la început și până la terminarea înregistrării reprezintă consumul de oxigen și producția de bioxid de carbon.
Din datele rezultate pe kimograf se pot calcula necesitățile calorice ale organismului în decurs de 24 ore. Necesitățile calorile normale ale organismului sunt în funcție de vârstă, sex, greutate și înălțime. Valorile metabolismului bazal se exprimă în procentaj astfel: +25% înseamnă că arderile sunt cu 25% mai intense decât ar trebui să fie normal. Determinarea metabolismului bazal este de mare ajutor în stabilirea diagnosticului și fixarea tratamentului disfuncțiilor tiroidiene și a unor tulburări neurovegetative.
Altă explorare funcțională a tiroidei este determinarea tulburărilor în metabolismul glucidelor (creșterea metabolismului în cursul hipertiroidismului provoacă hiperglicemie și glicozurie). Acțiunea hormonilor tiroidieni în exces duce la disfuncții ale ficatului. O altă analiză este determinarea tulburărilor în metabolismul colesterolului. În hipertiroidie valorile colesterolului sunt scăzute, 80-100 mg%, iar în hipotiroidie valorile colesterolului sunt crescute, între 250-500 mg%.
Altă analiză este determinarea tulburărilor în metabolismul iodului și care constă în dozarea iodului protidic în plasmă care reflectă cantitatea tiroxinei și triiodotironinei circulante. La efectuarea ei se va ține cont de tratamente, investigații sau de consumul alimentar cu conținut de iod din ultimele 12 luni. Pentru a determina iodul plasmatic se recoltează 5-6 ml sânge pe substanța anticuagulantă pentru a rezulta 2 ml plasmă. Valorile normale ale iodemiei sunt de 4-8 la % ml plasmă, iar în cazul hipertiroidiei iodemia crește până la 18 la %.
Prin metode radioimunologice se pot determina valorile tiroxinei și ale triiodotironinei precum și ale altor hormoni circulanți ai glandei tiroide. Iodocaparea tiroidiană stabilește dinamica fixării iodului în glanda tiroidă și se poate face deodată cu determinarea eliminării urinare a iodului. Scintigrama tiroidiană constă în prezentarea grafică a organului cu ajutorul contorului de scintilație.
Explorarea funcțională a glandei tiroide cu iod radioactiv este contraindicată în caz de gravitate, anemii foarte mari, nefropatii, insuficiență cardiacă gravă. Explorarea morfofuncțională a glandei tiroide poate fi completată și prin simpla radiografie a gâtului, ecografia tiroidiană, tomodensimetria, imaginea în rezonanță magnetică și puncția bioptică.
