Sanii, un atribut al seductiei feminine, fara avertismente foarte mari in prealabil, pot sa genereze mari probleme de sanatate. Problemele la sani pot fi, fie usor de tratat, fie implica complicatii grave care pot determina inclusiv pierderea sanului sau chiar moartea femeilor.
Din acest motiv este deosebit de important sa ne cunoastem in detaliu fizionomia, sa stim cum sa ne facem un autocontrol rapid si ce este cel mai important sa nu neglijam controalele anuale la medicul de specialitate, chiar daca nu prezentam nici un simptom.
In momentul in care din cauza unor anumiti factori avem probleme la sani, fie secretii mamare, fie dureri la nivelul sanului sau sub brat este obligatoriu sa ne prezentam la medic.
Cele mai frecvente probleme ale sanului sunt:
- Tumori benigne sau maligne;
- Chistul;
- Adenofibronul;
- Lipomul;
- Papilomul intracanalicular;
- Abcesul sanului;
- Secretia mamelonara;
- Sani durerosi.
Dintre afectiunile enumerate mai sus, chistul, adenofibronul, lipomul, papilomul sunt variatiuni caracteristice tumorii benigne. O tumoare benigna nu este grava atat timp cat este identificata si tratata corespunzator. In schimb, papilomul intracanalicular si tumoarea philodes pot degenera in tumoare maligna si, implicit, cancer mamar.
Chistul, conform unui dictionar medical, reprezinta o „cavitate plina cu lichid” si apare cu o frecventa ridicata femeilor care se apropie de menopauza. Depistarea chistului mamar este destul de simpla, mai precis prin palparea sanilor se poate depista daca femeia respectiva are chist sau nu.
Nu este obligatoriu ca acest chist sa genereze dureri sau sa fie voluminos. Volumul chistului difera in functie de ciclul menstrual. Pentru a stabili daca avem de a face sau nu cu un chist, numarul de chisturi si volumul chistului, se va efectua un consult de specialitate la medicul specialist. Consultul va consta din examinarea sanilor, prin palparea acestora, urmata de o ecografie a sanului.
Cu ajutorul ecografiei se va confirma sau nu prezenta chistului si tipul de chist. Evacuarea lichidului din cavitate se realizeaza prin punctia sanului. In urma punctiei, se va stabili daca chistul este benign sau malign. Ceea ce este important sa retineti ca odata golit acest lichid din cavitate, chistul nu va recidiva.
Adenofibromul este tumoarea benigna cu cea mai mare frecventa. In general acest tip de tumoare are frecventa cea mai mare in cadrul femeilor cu varsta intre 20 si 30 de ani. Acest tip de afectiune se dezvolta la nivelul tesutului glandular si conjuctiv si se manifesta prin dezvoltarea unui nodul de dimensiuni variabile, regulat, bine delimitat, elastic si deosebit de mobil sub piele.
Pentru stabilirea diagnosticului pacientului vor fi efectuate urmatoarele investigatii: examenul clinic general, mamografie, ecografie, citopunctia.
Pentru tratarea afectiunii se va interveni chirurgical si in functie de gravitate, anestezia va fi locala sau generala.
Lipomul este o tumoare benigna, foarte rara, formata din tesut gras. Diagnosticarea si tratarea afectiunii sunt asemanatoare afectiunii prezentate mai sus.
Papilomul intracanalicular este o tumoare localizata la nivelul unui canal galactofore, canalul prin care este eliminat laptele. Semnul caracteristic al acestei afectiuni este data de o secretie incolora, negricioasa sau sanguinolenta. In urma palparii sanului, sub mamelon se va simti o tumoare de dimensiunea unui bob de mazare. Acest nodul prezinta un risc deosebit de ridicat de a deveni malign si in acel stadiu se impune ablatia lui.
Tumoarea philodes este un tip de tumoare deosebit de rara, care se manifesta ca o tumoare voluminoasa, neregulata si nedureroasa care creste foarte rapid in volum. In cazul acestei afectiuni ablatia tumorii este obligatorie pentru ca prezinta un risc foarte ridicat de a degenera intr-o forma maligna.
Abcesul la san, asa cum spune si denumirea, este o afectiune determinata de acumularea de puroi. Simptomele acestei afectiuni sunt: tumefactie rosie si fierbinte, insotita de febra. Abcesul la san apare, fie datorita unui traumatism puternic, fie datorita localizarii la nivelul sanului al unei infectii puternice. Tratamentul consta in drenarea puroiului din canal cu ajutorul unei mici incizii in apropierea aortei.
Secretia mamelonara a unui lichid (nu vorbim de secretia de lapte) se datoreaza unei suprasecretii a hormonului prolactina, hormon secretat de hipofiza. Aceasta secretie este declansata de de o afectiune localizata la nivelul galactoforului. Secretia poate fi: o secretie seroasa (tumoare beligna) sau maligna.
Ceea ce este deosebit de important este ca dvs sa retineti ca fiecare femeie are obligatia fata de ea insasi sa-si faca o autoexaminare a sanului si sa nu neglijeze examenul ginecologic anual. In cazul in care in urma palparii simtim un nodul sau resimti dureri la nivelul sanului sa va prezentati rapid la medicul de specialitate. Este mult mai bine sa preveniti decat sa vindecati!
