Miastenia gravis este o boală autoimună cronică, necontagioasă, cauzată de un defect imunologic şi caracterizată prin slăbiciune musculară nedureroasă. Boala apare din cauza întreruperii comunicării dintre nerv şi muşchi, datorită defectului de transmitere a impulsului nervos spre muşchiul efector. Persoanele cu mistenia gravis au glanda de sub stern (numită timus) foarte mare, aceasta fiind importantă în dezvoltarea sistemului imunitar.
De asemenea, ei dezvoltă hiperplazie limfoidă şi uneori, în cazuri grave, pot forma tumori ale timusului. Principalele simptome ale bolii sunt slăbiciunea musculară, tulburări de vorbire şi de vedere, mers legănat, vorbire pe nas, slăbiciunea gâtului, a mâinilor şi picioarelor, probleme în controlul expresiei faciale. De obicei boala începe la nivelul muşchilor extraoculari, apoi afectează muşchii gâtului, limbii, faringelui, muşchii de la extremităţi şi în situaţii grave şi muşchii respiratori.
Majoritatea pacienţilor simt pleoapele grele şi lăsate peste ochi, au ochii obosiţi, iar uneori reușesc cu greu să deschidă unul sau chiar pe amândoi. Nu pot să râdă ci doar să zâmbească puţin, au colţurile gurii lăsate, vocea devine nazală, scapă obiectele din mână, nu pot ridica braţele, urcă cu dificultate scările, au senzaţia că li se moaie genunchii, se ridică din pat cu dificultate, nu pot înghiţi saliva, simt nevoia să bea apă pentru a înghiţi alimentele, nu pot respira bine, etc.
Pentru diagnosticarea acestei boli se fac analize de sânge, teste de endrofonium, de evaluare a conductibilităţii nervoase, a capacităţii pulmonare, dar şi investigaţii mai complicate (electromiografie şi tomografie). Tratamentul constă în administrarea unor medicamente imunomodulatoare şi cu inhibitori anticolinesterazici. Există medicamente care îmbunătăţesc forţa musculară, legătura dintre muşchi şi sistemul nervos însă efectul lor dispare în timp, doar în câteva ore.
Alte metode de tratament sunt: de stimulare a glandei timus prin timectomie, de înlocuire a plasmei cu un substitut numit albumină (după ce în prealabil plasma a fost separată de celule) prin plasmafereză şi respectiv de supresare a sistemului imunitar prin utilizarea gammaglobulinei. Crizele miastenice pot necesita intubare, ventilaţie mecanică. Tratamentul chirurgical este indicat mai ales la pacienţii cu vârsta sub 60 de ani care suferă de această boală însă starea lor nu este foarte gravă.
Metodele de tratament patogenetic sunt timectomia, terapia cu hormoni si radioterapia. Metoda chirurgicală este timectomia. Radioterapia în zona glandei se face după timectomia parţială. Pasmafereza oferă rezultate eficiente la mulţi pacienţi, se reduce numărul de anticorpi şi se îmbunătăţeşte prognosticul postoperator. Se aplică la pacienţi înainte de intervenţia chirurgicală, pentru îmbunătăţirea temporară a stării acestora.
Video – Miastenia graves:
