Una dintre plantele medicinale folosite impotriva viermilor intestinali datorita proprietatilor vermifuge este spanacul-tamaios (Chenopodium ambrosioides var. anthelminticum).
Aceasta planta este cunoscuta si sub denumirea de iarba-de-viermi si face parte din familia Chenopodiaceae. Este originara din America Centrala si de Sud, apare mai ales in Puerto Rico, Caraibe si Costa Rica. Prefera regiunile cu mult soare, cu soluri nisipoase si argiloase, cu substraturi umede, unde temperaturile ajung la 28ºC.
Planta rodeste mai multi ani de-a randul, are o radacina ce persista si din ea in fiecare an se dezvolta o noua tulpina. Poate creste pana la inaltimea de 1 m si poate fi recunoscuta usor dupa mirosul sau ca de valeriana. Are tulpina dreapta si viguroasa, frunzele alungite, zimtate pe margini si verzi. Florile sunt mici, de culoare galbui-verzui, iar fructele si semintele sunt rotunde, rosii-maronii.
De la aceasta planta se folosesc frunzele proaspete, daca sunt uscate isi pastreaza destul de bine aroma. Intotdeauna planta se foloseste in doze mici, pentru ca altfel este otravitoare. Daca este dozata corespunzator, intotdeauna la recomandarea unui medic poate avea efect bun in tratarea tusei, hemoroizilor si astmului. De asemenea, ajuta in stimularea digestiei.
In trecut frunzele de la spanacul-tamaios erau utilizate nu numai impotriva viermilor intestinali (in special a teniei), dar mai ales in cazurile muscaturilor de sarpe. In bucatarie mexicana se foloseste ca aroma alimentara si se considera ca ajuta in reducerea gazelor intestinale.
Din frunze, fructe si seminte se extrage un ulei esential care este foarte toxic.
Astazi aceasta planta nu mai este folosita in farmacologie, ea a fost inlocuita cu alte substante sintetice. De asemenea, nu mai este utilizata nici in fitoterapie, deoarece s-a constatat ca si in doze mici poate da stari de voma, dureri de cap. In cazuri mai grave poate da probleme gastro-intestinale, probleme circulatorii, poate duce chiar la surzenie (regresiva).
.){kind=link}