Tenul seboreic – caracteristici si metode de tratament

Tenul seboreic se caracterizeaza printr-o hipersecretie de sebum si o cantitate de grasimi fixe in tesutul adipos subcutanat. Activitatea glandelor sebacee este legata de functia glandelor sexuale. Activitatea acestor glande incepe odata cu pubertatea cand functionarea lor este foarte intensa, se mentine la un nivel variabil in tot timpul activitatii glandelor sexuale pentru ca la sfarsit, odata cu incetarea functiei lor, sa se produca si o incetinire a functiei glandelor sebacee.

Hiperactivitatea glandelor sebacee este influentata de multi factori printre care se mentioneaza: tulburari nervoase, surmenaj, tulburari hepatice, tulburari endocrine, alimentatie prea bogata in proteine si grasimi, constipatie.

Tenul seboreic uleios se caracterizeaza printr-o scurgere libera a sebumului la nivelul pielii. La examenul vizual se vad porii deschisi, aspectul pielii este lucios, unsuros, de culoare galbuie. La examenul cu lama de sticla, aceasta se pateaza cu grasime. La examenul prin palpare se simte granulatie neregulata, pielea este ingrosata, iar sensibilitatea poate fi uneori marita. La lumina Wood se vede o fluorescenta albicioasa (stratul cornos este foarte dezvoltat).

Ph-ul pielii este neutru spre alcalin deci un mediu favorabil dezvoltarii unor microbi, de unde si tendinta de infectare a tenurilor seboreice neingrijite corespunzator. La toate acestea se mai adauga si o stare de deshidratare superficiala manifestata printr-o descuamare vizibila, datorita faptului ca sebumul in stare de seboree este hidrofob (sebumul normal este hidrofil), iar aceasta anomalie blocheaza circulatia apei intercelulare.

Tratamentul tenului seboreic uleios va urmari: diminuarea fluxului de grasime; restabilirea mantalei acide diminuata din cauza excesului de sebum, evitandu-se astfel posibilitatea infectiei cu microbi banali de pe piele; grija de a nu irita glandele sebacee prin degresari prea repetate si puternice, ceea ce ar avea ca urmare o si mai abundenta secretie seboreica; remedierea deshidratarii pielii si a ingrosarii ei si tonifierea tesuturilor. Deci, procesul caruia i se va acorda cea mai mare atentie va fi cel de curatire si rehidratare a pielii.

Ingrijirea unui ten seboreic uleios incepe cu demachierea fetei cu lapte demachiant pentru ten gras pe baza de stearati si fara lanolina. Demachierea este completata in scopul de a curati cat mai bine pielea, printr-o stergere a fetei cu un tampon de vata muiat in lotiuni detergente. Urmeaza o sedinta la vapofor de 10-15 minute care poate fi facuta in doua etape atunci cand se efectueaza si o dezincrustare electrica.

Dezincrustarea se aplica o data pe luna in scopul de a diminua fluxul seboreic, de a saponifica sebumul si grasimile epidermice. In acest caz se expune clienta la vapofor dupa ce in prealabil s-a aplicat o crema grasa in jurul ochilor, cca 3-5 minute, se efectueaza dezincrustarea, se pulverizeaza pe fata o solutie acida. Se sterge fata cu servetele moi si se expune din nou la vapofor inca 10 minute in scopul de a se muia bine stratul cornos al pielii, si de a se dilata porii, usurand astfel extragerea comedoanelor si a filamentelor seboreice.

Extragerea este urmata de o dezinfectie a fetei cu un tampon muiat in lotiune dezinfectanta si in continuare, cu o sedinta de 2-3 minute cu electrodul aparatului Electroderm. Apoi se efectueaza un masaj cu o crema saponificata si cu mana umezita in apa minerala, sau cu ulei de germene de porumb.

Masajul dureaza 15-20 de minute, dupa care se spala fata cu o compresa muiata in apa calduta sau cu o infuzie tonica si astringenta (rozmarin, levantica) pentru indepartarea deseurilor ramase in urma masajului. Se aplica apoi o masca absorbanta si astringenta care se pastreaza 5-6 minute dupa care se indeparteaza cu comprese calde. O crema de zi protectoare aplicata pe fata, incheie tratamentul acestui ten care trebuie efectuat la interval de 2-3 saptamani.

Tenul seboreic asfixic

Se stie ca fiziologic pielea respira, absoarbe oxigen si elimina dioxid de carbon. Oxigenul este preluat pe doua cai: din aer si din sange. Tot ceea ce impiedica sau incetineste aceste schimburi produce asfixia cutanata. Factorii care pot determina o asfixie cutanata sunt: descuamarea incompleta a celulelor cornoase moarte; sebumul uscat, in porii pilosebacei; exces de secretie sudoripara (evaporarea apei si depunerea sarurilor din transpiratie in orificiile canalelor excretoare).

Hipercheratinizarea pielii care impiedica evacuarea libera a sebumului si a transpiratiei prin astuparea orificiilor de iesire a acestora; circulatia sanguina incetinita care determina o diminuare a aprovizionarii cu oxigen a tesutului cutanat; folosirea de produse de igiena sau cosmetice necorespunzatoare cu tipul de piele; curatarea insuficienta a pielii, impuritatile impiedicand functiile sale normale. Toate acestea pot determina o asfixie a tenului.

Caracteristicile tenului seboreic asfixic: la examenul vizual se vad comedoane rezultate din retentia sebumului in foliculii pilosebacei care se amesteca cu celulele moarte din peretii canalului respectiv, formand un chist; la nivelul pielii chistul are aspectul unui punct negru, din cauza oxidarii in contact cu aerul a cheratinei, substanta bogata in sulf, existenta in stratul cornos.

Datorita existentei acestor dopuri de sebum, porii pilosebacei se dilata. Culoarea pielii este cenusie, din cauza punctelor negre si a oxigenarii insuficiente. La examenul cu lupa toate aceste semne sunt mai vizibile. La palpare pielea este neregulata ca relief din cauza depozitelor de sebum inchistat, fiind aspra si groasa. La lumina Wood se vede o fluorescenta albicioasa.

Tratamentul acestui tip de ten urmareste, in primul rand, evacuarea comedoanelor pentru a elibera porii pilosebacei si a inlesni astfel respiratia pielii. In al doilea rand, se urmareste refacerea aspectului pielii prin inchiderea porilor.