Zada este numele unui conifer foarte inalt (poate creste pana la 45 m) originar din Europa. Are denumirea stiintifica de Larix decidua si apartine de familia Pinaceae. Este iubitor de soare si foarte rezistent la temperaturi scazute, chiar geruri intense. In timpul verii are acele de culoare verde, insa in lunile de iarna isi pierde acele.
In popor este cunoscut si cu numele de laricea. Poate fi cultivat in aer liber in orice luna a anului, chiar si iarna, insa pentru a se dezvolta frumos are nevoie de mult soare si de spatiu (intre doi copaci sa existe o distanta de 2 m).
In timpul verii are nevoie de umiditate, mai ales in lunile caniculare, nu este bine ca solul sa fie lasat uscat complet, trebuie udat regulat. Doar in lunile de toamna si iarna poate fi udat ocazional. La 2-3 ani solul trebuie fertilizat, cel mai bun este gunoiul de grajd organic, care se adauga la radacina copacului. Cei care doresc sa replanteze un astfel de copac trebuie sa astepte primavara, deoarece acesta este sezonul potrivit pentru o astfel de operatie. De asemenea replantarea nu se face oricum si oricand, ci doar o data la 4-5 ani.
Acest conifer are o structura piramidala, trunchiul drept si ramurile neregulate. Datorita aspectului sau frumos verde este cultivat si in scop ornamental dar este apreciat si pentru producerea de cherestea, lemnul sau fiind foarte rezistent si mai puternic decat la alte tipuri de conifere.
De multe ori zada este utilizat in zone de munte in scop de prevenire a avalanselor, pentru izolare si aparare impotriva zapezii dar si contra eroziunii solului datorita inghetului. In parcuri si gradini ofera o imagine spectaculoasa, de un verde-deschis foarte frumos in lunile de vara, apoi de un verde-inchis toamna si in nuante aurii-portocalii mai tarziu. Spre sfarsitul anului ramurile sale sunt deja lipsite de ace si au un colorit ruginiu sau galben-deschis. Acest copac ofera si avantajul de a creste destul de repede.
Laricea are frunzele liniare, de forma unor ace aplatizate, distribuite uniform de-a lungul ramurilor alungite, adunate in smocuri ce vor cadea cu usurinta in prima luna de iarna. In perioada de inflorire – a lunilor aprilie si mai – se pot observa florile mici de culoare galbena (cele masculine) si putin mai mari in nuante rozii (cele feminine).
Terebentina este un lichid de multe ori incolor care se obtine in urma distilarii rasinii de conifere. Un astfel de lichid cu miros patrunzator si culoare de chihlimbar se obtine si din rasina de zada si poarta numele de ,,terebentina venetiana” sau ,,terebentina de Venetia”. Aceasta are aplicatii industriale dar si medicinale, mai ales in tratamentul afectiunilor cailor respiratorii. Pentru calmarea tusei se fac inhalatii cu aburi obtinuti prin punerea catorva bucatele de rasina in apa fierbinte. De asemenea in trecut de la zada se folosea in scop terapeutic si scoarta copacului, care ajuta in vindecarea infectiilor cailor urinare.
Esenta de terebentina este folosita si in tehnica de pictura in ulei sau la prepararea lacurilor, pentru spalare si ca diluant de pigmenti. Prin folosirea ei se elimina o parte din pigmenti si se obtin culori mai elastice, moi si stralucitoare.