Pancreatita este o afecțiune inflamatorie a pancreasului, care poate fi acută și cronică. Formele recurente sunt variante evolutive ale celor precendente. Pacreatita acută se dezvoltă din cauza activării premature a enzimelor proteolitice. Acestea sunt împrăștiate apoi în parenchimul pancreatic, în toate direcțiile. Se disting două tipuri ale acestei boli și anume pancreatita acută primitivă și pancreatita acută de însoțire.
Pancreatita edemoasă era considerată o formă care poate provoca pancreatita acută hemoragică. În pancreatita edemoasă acest organ – pancreasul – este infiltrat, prezintă edem pe toată suprafața lui și are volumul mărit. În pancreatita necrotică pot apărea tulburări encefalice, pleurale, cardiace, renale, hepatice, stare de șoc, afecțiuni pulmonare. La nivel local are loc continuarea activității enzimelor, autodigestia glandei. La nivelul pancreasului apar forme de necroză, pe suprafața glandei sau în profunzimea acesteia.
De asemenea se produce edem, hemoragie și infecție. În multe cazuri apar leziuni abdominale, tromboză venoasă și arterială glandulară, ascită hemoragică, ulcerații pe tractul digestiv. Pancreatita acută apare datorită consumului de alcool, litiazei veziculare, alergiilor, alimentației nesănătoase cu multe grăsimi.
În astfel de cazuri apar simptome greu de suportat, precum sunt: dureri intense în zona epigastrică cu iradiere spre umărul stâng și spate, tulburări de tranzit intestinal, vărsături abundente, chiar cu sânge, transpirații, stări de anxietate, paloarea feței, tensiunea arterială scăzută, puls mic sau puls rapid, tumefiere epigastrică pe direcție transversală, obezitate.
În pancreatita necrotică pot apărea complicații de natură neurologică, cardiacă, hemoragică, hepatică și renală. În pancreatita edemoasă se ajunge la ameliorarea simptomelor prin tratament corespunzător, dar pot exista recidive ale afecțiunii. Tratamentul constă în repaus la pat, odihnă, regim special și administrarea de medicamente pentru ameliorarea simptomelor.
Dintre medicamente fac parte analgezicele, antispasticele, antibioticele cu spectru larg. Pentru reanimarea de bază se face un tratament hidroelectrolitic pentru a acoperi pierderile digestive, de lichid din organism. În cazul de șoc pancreatic acut se aplică transfuzii de sânge, perfuzii de plasmă și alte soluții necesare corpului.
Pentru cei care ajung la insuficiență renală se aplică perfuzii cu metinol sau se face hemodializă. În caz de insuficiență respiratorie se elimină revărsatul preural, se recurge la intubația pacientului sau dacă respirația este grav afectată se face traheotomie. În cazuri grave, dacă tratamentul medical nu dă rezultate, se recurge la intervenția chirurgicală.
În pancreatitele cronice se produc leziuni degenerative, inflamatorii ale pancreasului. În astfel de cazuri se ajunge la fibroză și se poate suferi de insuficiență pancreatică secundară. Astfel de afecțiuni inflamatorii ale pancreasului se produc din cauza obstacolului ce apare la nivelul canalului pancreatic principal. De asemenea pot fi și pancreatite cronice fără obstacol aparent. Acestea sunt ereditare, alcoolice, vasculare, imunologice. În pancreatita cronică se produce o hipertrofie a acestui organ, mai ales în stadiile avansate.
Pancreasul este ca de ,,piatră”, este dur, cu aspect fibros, de culoare cenușie, cu formațiuni chistice sau calculi canaliculari. Canaliculele acinoase sunt dilatate, acest lucru se poate vedea la microscop. Acest lucru se întâmplă deoarece sucul pancreatic din canalicule se calcifică și astfel se ajunge la alterarea parenchimului exocrin. Procesul se datorează leziunilor pancreatice și se produce așa numita pancreatită cronică calcificantă. În pancreatita cronică apar simptome de durere epigastrică, în hipocondrul stâng, stări de greață, vărsături, scăderea în greutate, probleme de tranzit intestinal și meteorism abdominal.
Se poate suferi de steatoree și diabet. Alimentația bogată în grăsimi este principalul factor de risc al acestei afecțiuni inflamatorii a pancreasului. Pot exista și pancreatite cronice asimptomatice, anemice, dispeptice, dureroase ce produc simptome acute inflamatorii. În cazuri grave se produce hemoragie digestivă superioară, supurații, cancer. Alte afecțiuni asociate cu pancreatita cronică sunt: ulcerul, arterita, colita spastică, problemele biliare.
Pentru tratamentul acestei afecțiuni se urmează un regim hiperprotidic, hipolipidic, cu conținut glucidic bine stabilit. Nu se bea deloc alcool. Se administrează Triferment pentru corectarea sindromului de malabsorbție și pentru combaterea insuficienței pancreatice. În caz de complicații – de diabet zaharat – se recurge la insulinoterapie. În alte cazuri este necesar un tratament cu antibiotice sau chiar intervenția chirurgicală dacă există hemoragie digestivă superioară, supurații sau alte complicații (când apar crize dureroase, icter obstructiv și altele). Tratamentul medical în pancreatita cronică se aplică toată viața.
