Dieta necorespunzătoare poate duce la un deficit de calciu în organism ceea ce crește riscul de fracturi și osteoporoză. Absorbția calciului poate fi perturbată la nivel intestinal, un deficit de acest element esențial pentru sănătate poate apărea și din cauza creșterii excreției de calciu prin rinichi prin intermediul urinei.
Este foarte important să se țină o alimentație bogată în calciu și să se mențină concentrația de calciu în sânge și oase. Dacă se ajunge la o carență de calciu apare riscul de îmbolnăvire, la fel se întâmplă și dacă apare cealaltă abatere și anume un exces de calciu în sânge. Astfel se poate vorbi despre hipocalcemie și hipercalcemie. În cazul hipocalcemiei (sau a concentrației scăzute de calciu în sânge) se pot produce spasme musculare, afecțiuni cardiace, tetanie și excitabilitate neuromusculară.
În situații de hipercalcemie (sau de concentrație prea mare de calciu în sânge) există riscul de a suferi de disfuncții ale unor organe datorate precipitării fosfaților de calciu pe țesuturi. Calciul este absorbit intracelular de mitocondrii și reticulul endoplasmatic și are rol în activarea enzimelor și a contracțiilor musculare în cazul în care prezintă fluctuații de concentrație. Calciul este absorbit și în sânge, la fel ca și fosforul care are de asemenea rol esențial în organism. Cea mai mare cantitate de calciu este absorbită în oase, în faza minerală a acestora, de ea depinde riscul de fracturi și osteoporoză.
Concentrația normală de calciu în organism este menținută cu ajutorul sistemului hormonal și anume prin intermediul hormonilor: paratiroidian, vitamina D și calcitonina. Hormonul paratiroidian crește concentrația de calciu în sânge, stimulează producția de vitamina D, ajută la mobilizarea calciului în oase, are efect asupra rinichilor în eliminarea normală a calciului, cu pierderi minime de calciu în urină.
Vitamina D crește nivelul de calciul în sânge, ajută la absorbția acestui mineral în intestinul subțire și îmbunătățirea depunerii în oase. Calcitonina este un hormon care crește excreția de calciu în urină și suprimă reabsorbția tubulară renală a calciului și de asemenea stopează reabsorbția osoasă a mineralului ceea ce reduce cantitatea de calciu din oase. În concluzie calcitonina reduce concentrația de calciu din sânge și din oase. Aportul suficient de vitamina D este important pentru organism deoarece dacă se ajunge la un deficit va scădea absorbția de calciu în intestin.
Pentru aceasta sunt recomandate plimbările în aer liber pentru a sta la soare, o dietă cu alimente ce conțin vitamina D și suplimente naturale cu această vitamină. Nu sunt recomandate prea multe produse din carne deoarece acestea au o cantitate mare de fosfat, care dacă este în exces în organism va afecta absorbția calciului. Proteinele animale au sulf, metionină și cisteină și pot duce la scăderea valorii pH-ului urinei și de asemenea la excreția crescută a calciului din organism. Eliminarea alcoolului și a cofeinei este necesară deoarece aceste substanțe au efect de eliminare a calciului prin urină. Prevenirea fracturilor și a osteoporozei se face prin alimentația sănătoasă, bogată în calciu și alte minerale și printr-un stil de viață activ.
Osteoporoza reprezintă o pierdere mare de calciu și alte substanțe din oase, astfel se ajunge la scăderea densității osoase și la creșterea riscului de fracturi. Cauzele sunt reprezentate de deficitul de calciu și vitamina D (care fac oasele puternice) dar și de predispoziția familială, lipsa de hormoni sexuali (care duc la dezechilibre în ceea ce privește formarea osoasă), boli ale măduvei osoase, tulburări ale glandei paratiroide, scăderea excesivă în greutate, viața sedentară, fumatul, consumul mare de cola, administrarea de cortizon și alte medicamente în exces pentru tratarea altor boli (reumatism, alergie, astm).
