Arborele Madjo este considerat in India un copac sacru, in hinduism el este dedicat zeului Shiva. Frunzele arborelui sunt in forma de trifoi si sunt folosite ca un trident al zeului Shiva, ca un fel de simbol al puterii acestei divinitati. Prin aducerea acestor frunze la temple brahmanii considera ca se elibereaza de pacate, ca isi imbunatatesc karma, ca vor avea parte de bunastare si se vor putea bucura in liniste de viata.
Fructele arborelui au si ele o semnificatie aparte, simbolizeaza bogatie si avere. Avand in vederea aceste aspecte deseori localnicii din India planteaza acest arbore in gradina din apropierea casei sau in preajma templelor.
Arborele Madjo face parte din familia Rutaceae (sau Rutacee) si are denumirea stiintifica de Aegle marmelos. Este un copac inalt de pana la 8 m, are scoarta verde-gri neteda si durabila, ramurile spinoase, frunzele verde-inchis, usoare si moi, iar fructele galbene, mari, de forma ovala, se aseamana cu grapefruit-ul sau pomelo. Arborele creste in padurile uscate din India, Sri Lanka, Nepal, Vietnam, Pakistan, Thailanda, Cambodgia, Laos, Bangladesh, Peninsula Malay, Insula Java, Fiji, Filipine.
Fructul arborelui Madjo se mananca uscat sau crud, are pulpa galbena si gustul foarte aromat. In India din fructe se prepara o bautura foarte placuta care se aseamana cu limonada, un fel de serbet din pulpa fructului, zahar, suc de lamaie, apa si gheata. Din muguri si fructe se realizeaza o salata care prin proprietatile sale ajuta in tratamentul ulcerului gastric.
Coaja fructelor este folosita la obtinerea unui colorant galben foarte puternic ce este utilizat in vopsirea matasurilor si a pielii. Lemnul este aromat, se utilizeaza la fabricarea unor produse artizanale si a pieptenilor, iar ramurile sunt utilizate ca furaje.
In medicina Ayurvedica planta are utilizari antice medicinale. De la arborele Madjo se foloseste radacina, fructele dar si frunzele la obtinerea unor preparate folosite in scop terapeutic. Pulberea din radacina uscata are un gust amar si are proprietati tonice. Fructele se recolteaza chiar inainte de a fi complet coapte.
Fructele sunt bogate in vitamina C, carbohidrati, proteine, acid ascorbic, caroten, riboflavina, apa si altele. De asemenea au o substanta glicozida specifica numita marmelozina care are proprietati revigorante, antiaritmice, antiinflamatorii, antivirale, antispastice, antiseptice, astringente, antioxidante si antipiretice. Fructul bine copt are proprietati laxative. Fructele necoapte din contra ajuta in cazuri de diaree si dizenterie, greata si varsaturi.
In India fructul este folosit in tratarea frisoanelor, febrei, diabetului, problemelor digestive si intestinale, a hemoroizilor. De asemenea este un tonic bun pentru ficat, vindeca icterul, colicile, elimina toxinele din intestin, trateaza afectiunile respiratorii, bronsita si astmul, malaria. Datorita proprietatilor antioxidante este un bun remediu in oprirea procesul de imbatranire prematura a organismului, reduce ridurile si combate radicalii liberi.
In cosmetica are aplicatii bune pentru ingrijirea pielii – catifeleaza, reduce inflamatia si protejeaza impotriva radiatiilor UV – dar si a parului – previne caderea acestuia, albirea prematura, stimuleaza cresterea firelor de par si creeaza un aspect sanatos si matasos. Pentru fata si corp se prepara creme hidratante ce ajuta in tratamentul acestora, calmeaza, catifeleaza si ajuta la conservarea culorii naturale a pielii.
