Bulimia nervoasa reprezinta o tulburare de alimentatie caracterizata prin consum excesiv de alimente. Persoanele care sufera de bulimie consuma o cantitate mare de alimente in timp scurt pentru ca mai apoi sa aiba sentimente negative despre propria imagine si sa isi provoace varsaturi, sa consume laxative, diuretice, sa faca sport in exces, pentru a elimina alimentele ingerate fortat. Persoanele care sufera de bulimie sunt obsedate de propria imagine si au un respect scazut de sine.
In timpul acestor episoade, bolnavul isi pierde controlul si mananca tot ce gaseste pentru ca mai apoi sa fie cuprins de sentiment de rusine, frica si vinovatie, isi provoaca varsaturi pentru a reincepe acest cerc vicios.
Daca aceasta afectiune ramane netratata poate duce la probleme de sanatate. Nu se cunosc cauzele clare a bulimiei, insa aceasta poate aparea ca si rezultat al asocierii istoricului genetic cu influente sociale. Persoanele perfectioniste sunt predispuse la aceasta boala care apare cu precadere la tinerele adolescente de rasa alba, la baietii adolescenti si chiar si in cazul adultilor tineri.
Bulimia nervoasa persista pe parcursul intregii vieti adulte si statisticile spun ca la 10 femei care sufera de bulimie un barbat sufera de aceeasi afectiune. Sportivii, persoanele care care au profesii ce necesita o constitutie fizica cu greutate mica sunt mai predispusi la aceasta boala. Persoanele cu comportament obsesiv compulsiv pot dezvolta aceasta boala daca au o parere proasta despre sine. In general, cei afectati de aceasta boala au situatie financiara medie sau superioara, insa aceasta boala nu are legaturi dovedite cu statutul social economic.
Nu se cunosc cauze clare care provoaca aparitia bulimiei nervoase, insa aceasta are legaturi cu istoricul medical familial, cu influentele sociale si cu tipul de personalitate. Daca exista un membru al familiei care sufera de bulimie, riscul ca si alti membri sa dezvolte aceasta afectiune este mai mare. Evenimentele socante precum divortul, schimbarea domiciliului sau un deces in familie pot duce la inceperea bolii in cazul persoanelor predispuse.
Simptomele bolii
Bulimia nervoasa are drept simptome urmatoarele:
- Crize recurente de apetit exagerat urmat de consumul exagerat de alimente intr-un timp scurt
- Pierderea controlului alimentar, precum si a cantitatii de alimente consumate
- Sentimentul de vinovatie dupa consumul alimentelor
- Frica intensa de ingrasare
- Utilizarea laxativelor, a diureticelor
- Autoinducerea varsaturilor
- Episoade frecvente de mancat in exces urmate de rezectia mancarii
- Autoevaluarea severa bazata pe aspectul fizic si greutatea proprie.
Persoanele care sufera de bulimie tin acest lucru secret, tocmai de aceea diagnosticarea este foarte dificila. Simptomele bolii sunt adesea negate de catre bolnav, care incearca sa pastreze aparentele. Semnele bolii sunt de cele mai multe ori remarcate de anturajul bolnavului.
Depresia, abuzul de substante si alcool si tulburarile de personalitate sunt semne asociate bulimiei nervoase, de aceea stabilirea diagnosticului corect este dificila. Recuperarea bolnavului necesita timp si determinare, acesta putand cadea din nou in patima bulimiei. Bolnavul poate ajunge sa resimta depresii majore, sa isi doreasca moartea sau sa se simta foarte descurajat.
Bulimia nu trebuie asociata cu anorexia nervoasa. Persoanele care sufera de anorexie cantaresc doar 85% sau mai putin din greutatea lor ideala in functie de inaltime. Persoanele cu bulimie au de obicei greutate normala sau sunt supraponderale.
Factorii de risc
Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in cazul persoanelor care prezinta si:
- Istoric familial de tulburari psihice
- Membri ai familiei cu tulburari de alimentatie
- Membri ai familiei obezi sau supraponderali
- Istoricul familial de abuz de substante medicamentoase
- Excesul ponderal dupa urmarea unei diete restrictive
- Personalitatea cu tendinte catre perfectionism
- Idealul conformatiei fizice cu greutate mica.
Persoanele care sunt diagnosticate cu bulimia nervoasa prezinta:
- Palpitatii
- Imposibilitatea de a elimina urina
- Tahicardie sau bradicardie
- Varsaturi sanghinolente
- Durere abdominala intensa
- Scaun negru, lipicios.
Vizita la medic este recomandata daca individul:
- Prezinta episoade de alimentatie in exces urmate de necesitatea eliminarii fortate a alimentelor ingerate
- Prezinta simptome specifice bulimiei
- Se rusineaza de aspectul fizic, obiceiurile alimentare si de greutatea corporala.
Bulimia nervoasa poate fi diagnosticata de medicul de familie, psihiatru, psiholog, asistentul medical, consilierul de sanatate mentala sau dietetician.
Persoanele ce sufera de bulimie pot avea greutate normala, pot fi supraponderale sau subponderale si nu recunosc ca infuleca multe alimente in secret, negandu-si problema.
Nu pot fi efectuate teste de laborator pentru a se diagnostica bulimia, persoanele care sufera de aceasta putand apela la medicul specialist in urma aparitiei simptomelor severe precum dureri la nivelul stomacului in urma varsaturilor provocate sau fatigabilitatea.
Diagnosticul este bazat pe examenul clinic general si pe istoricul medical al pacientului. Pentru descoperirea problemelor de natura psihologica se poate recurge la controlul psihologic. Detectarea precoce a bolii este necesara in vederea tratamentului recuperator. Diagnosticul precoce si tratamentul potrivit reduc riscul aparitiei complicatiilor pe termen lung. Nu de putin ori, bulimicii sufera complicatii inainte ca tratamentul sa debuteze.
Tratamentul bolii
Bulimia nervoasa se trateaza cu ajutorul consilierii psihologice si cu medicatie antidepresiva cand este cazul. Cazurile care necesita spitalizare sunt in numar redus. In cazul in care bulimia este insotita de simptome severe se poate recurge la tratamente suplimentare indelungate.
Tratamentul initial depinde de severitatea si durata bolii, iar in cazul in care nu se gasesc complicatii, acesta consta in: consiliere psihologica si medicatie.
Terapia cognitiv-comportamentala include consilierea nutritionala ce are drept scop schimbarea gandirii si a modelului comportamental al bolnavului. Se recomanda in cadrul acestora un regim sanatos zilnic, evitarea grijilor legate de aspectul fizic, examinarea relatiilor interpersonale si a emotiilor si sentimentelor bolnavului, terapia interpersonala, terapia comportamentala, terapia de grup si terapia familiala.
Bulimia nervoasa se vindeca si cu ajutorul antidepresivelor prescrise pentru reducerea numarului de episoade de exces alimentar urmat de eliminare fortata si pentru reducerea depresiei.
Terapia comportamentala are drept scop:
- Renuntarea grijilor privitoare la aspectul fizic exagerat si a greutatii personale
- Intelegerea si reducerea factorilor care duc la episoade de alimentatie excesiva
- Consumul de 3 mese pe zi si doua gustari
- Planul personalizat de recuperare si evitare a recaderilor.
- Terapia comportamentala reprezinta un tratament de durata prin intermediul caruia pacientul ajunge sa se cunoasca mai bine si sa isi controleze emotiile. Cu ajutorul acestei terapii episoadele bulimice se vor rari.
- Terapia interpersonala are rolul de a ajuta pacientul sa inteleaga legaturile dintre simptomele bolii si propriile conflicte interioare.
- Terapia de grup ajuta pacientul sa afle ca si alti oameni se confrunta cu aceleasi probleme ca si el.
- Terapia familiala dezvolta relatiile dintre membrii familiei si ii informeaza pe acestia cu privire la suferinta bolnavului.
Medicamentele antidepresive au scopul de a reduce numarul episoadelor bulimice si de a trata depresia, anxietatea. Spitalizarea este necesara daca apar complicati ale bolii.
Nu de putine ori, pacientii sunt descurajati de perioada lunga de tratament astfel ca numarul recaderilor este frecvent. Daca pacientul nu isi poate tine afectiunea in rau, este de preferat apelul la ajutor de specialitate. Bulimia nervoasa, ca si alte tulburari de alimentatie sunt greu de tratat, necesitand ani intregi de tratament diversificat. Cu cat tratamentul este inceput mai repede, cu atat mai multe sanse de vindecare vor exista.
Bolnavul care sufera de bulimie nervoasa trebuie sa ia in considerare urmatoarele:
- Sa dezvolte autocontrol emotional
- Sa renunte la sentimentele de vinovatie
- Sa petreaca timpul liber cu cei dragi
- Sa aiba rabdare si sa persevereze.
Se recomanda evitarea si controlul sentimentelor de rusine si vinovatie, fiind necesara schimbarea atitudinii in una pozitiva si oferirea acordului psihic necesar celor afectati de bulimie.
Medicatia
Medicamentele antidepresive ajuta la scaderea episoadelor de alimentare excesiva si trateaza depresia.
Bolnavii care prezinta drept simptome anxietate, atacuri de panica, iritabilitate, agitatie, insomnie, impulsivitate, manie si ostilitate.
Nu exista niciun fel de tratament chirurgical pentru bulimie nervoasa.
Tratamentul bulimiei nervoase poate fi facut si prin intermediul consilierii psihologice, metoda terapeutica prin care pacientul invata cum sa se debaraseze de stres, un alt factor de risc al aparitiei bulimiei. Consilierea psihologica presupune:
- Terapie cognitiva comportamentala
- Terapie nutritionala
- Incercarea schimbarii modelului comportamental
- Intelegera factorilor care duc la declansarea de episoade bulimice
- Dieta echilibrata
- Dezvoltarea planului individualizat de recuperare.
Atenuarea stresului ajuta la recuperarea bolnavului de bulimie, printre tehnicile care ajuta la acest lucru aflandu-se:
- Exercitiile de respiratie relaxante
- Masaj terapeutic
- Relaxarea musculara progresiva
- Aromaterapia.
Nu se cunosc metode care sa previna bulimia nervoasa, tratamentul din fasa al bolii fiind considerat cea mai buna metoda de tratare a bolii.
Bulimia poate aparea pe fondul unei diete severe sau a unei situatii stresante prin care trece bolnavul. Vinovatia si rusinea resimtite dupa ingerarea de alimente in exces duce la eliminarea fortata a acestora. Alimentatia excesiva poate deveni un mecanism de compensatie a zilelor stresante, iar varsaturile frecvente elimina endorfine in sange.
Dupa ce boala este declansata, bolnavului ii este foarte greu sa se intoarca la obiceiurile de alimentatie sanatoase fara a primi ajutor din partea persoanelor specializate. Acest obicei alimentar se poate extinde pe ani intregi daca bulimicul nu primeste ajutor specializat, lucru ce duce la complicatii.
Jumatate din cei care apeleaza la tratament scapa de bulimia nervoasa si doar 10% vor prezenta simptome de-a lungul vietii lor. Bulimia ramane insa o boala cronica, iar recidivele sunt un lucru comun, in special in cazul celor care desfasoara ritualuri alimentare si dupa ce sunt tratate sau in cazul acelora care nu se pot obinsui cu schimbarea obiceiurilor alimentare.
