Medicina moderna a ultimilor ani insista asupra unui adevar pe care oamenii l-au stiut, intuitiv, inca de la inceputuri, acela ca vindecarea oricarui bolnav, indiferent de diagnostic, se va realiza mult mai rapid, daca este ameliorata sau indepartata durerea. Si acest fapt se produce, si in cazurile banale si in cele mai grave, pe langa tratamentul specific, pe langa interventiile chirurgicale, prin administrarea calmantelor.
Acestea dau organismului un anume confort, care influenteaza starea psihica si, pe cale de consecinta, grabesc reechilibrarea starii de sanatate.
In timpurile vechi, in orice parte a lumii, se stia, de exemplu, ca infuzia de coaja de salcie linisteste durerile de cap si febra. Au trecut secole pana cand a fost descoperita aspirina, din extractul obtinut din coaja acestui arbore. Se mai stia, pentru ca se verificase in viata de toate zilele, ca frunzele de artar potolesc crizele de ficat, asa cum sucul frunzelor de plop alunga durerile din urechi.
Cataplasmele cu alaun (piatra acra) ameliorau durerile in caz de luxatii sau contuzii. Rubarba si smirna, dizolvate in vin, calmau durerile de spate etc. In paralel cu remediile naturiste – solutiile din plante, tonice si potiuni diverse – se apela frecvent si la substitute – rugaciunea, jertfa, spiritismul.
Nu lipseau, din categoria calmantelor, morfina, opiumul si heroina. Cultivat inca din anii 3400 i.Hr., de catre sumerieni, asirieni, babilonieni si egipteni, opiumul era folosit ca narcotic si de catre Hipocrate. In Persia si India, a ajuns in timpul lui Alexandru cel Mare. Substanta a fost elogiata si mai tarziu, in perioada Renasterii, de catre celebrul medic si alchimist, Paracelsus. In anul 1803, cercetatorul de origine germana Friedrich Sertuerner descopera morfina, iar cel care o administreaza pentru prima data este doctorul de origine scotiana Alexander Wood.
Heroina este sintetizata in 1874, de catre cercetatorul britanic C. R. Wright, si comercializata de catre compania Bayer, incepand cu 1898. In secolul al XIX-lea, usurinta, pentru omul obisnuit, de a-si procura astfel de substante calmante, din orice farmacie, a condus la un fenomen foarte grav de dependenta in Statele Unite ale Americii.
Unele dintre cele mai cunoscute calmante sunt opioidele, substante folosite de sute de ani. In secolul al XIX-lea, medicina a trecut printr-un proces de intensa schimbare, omenirea abandonand, in mare masura, superstitiile, blamarea pacatelor, a demonilor si
a dezechilibrelor organice “fara cauza aparenta”, acceptand descoperirile stiintei, care au condus la cresterea capacitatii de intelegere a durerii si a afectiunilor. Rapid, tratamente cu adevarat eficiente au inceput sa fie descoperite.
Aspirina este unul dintre cele mai vechi calmante, fiind folosita de greci, in Antichitate, sub forma de salicilina, inca din secolul al V-lea i.Hr. O forma a sa, salicilatul de sodiu, a fost utilizata pana in secolul al XIX-lea, pana cand chimistul de origine germana, Felix Hoffman, modifica substanta astfel incat sa poata ameliora durerile de stomac ale tatalui sau, dezvoltand, in anul 1897, medicamentul care purta numele de acid acetil salicilic – aspirina.
Acetaminofenul, cunoscut si sub denumirea comerciala de Tylenol (sau phenacetin, cum era denumit in Franta secolului al XIX-lea), este un alt medicament antialgic, cu proprietati antipiretice, descoperit in anul 1893. In 1899, cercetatorul german Karl Morner descopera ca organismul uman poate metaboliza phenacetinul pentru a produce acetaminifen, care s-a dovedit a fi mult mai sigur si mai eficient. Acest calmant a fost fabricat, pe scara larga, de catre compania McNeil Laboratories.
In anul 1960, este descoperita o noua clasa de medicamente, care sa amelioreze durerea, in cazul artritei reumatoide, osteoartritei si al gutei. Aceste calmante se numeau antiinflamatoare nesteroidiene, cel mai important fiind, la data respectiva, ibuprofenul, medicament care face parte din categoria OTC-urilor (over-the-counter) – care se elibereaza fara prescriptie medicala.
Gradul de folosire a acestui medicament a crescut exponential, de-a lungul timpului, ajungand, in prezent, sa depaseasca aspirina ca popularitate. Este prezent in medicamente precum Motrin, Advil si Naproxen, dar este de mentionat ca niciunul dintre acestea din urma nu au reusit sa isi mentina pozitia de leader in domeniu, pe o perioada mai indelungata.
In epoca moderna, pe masura expansiunii economice, care a avut drept consecinta programul prelungit pentru foarte multi dintre angajati si, deci, mai mult efort, durerile cauzate de lucrul intensiv in mina, de statul in picioare in fabrica etc., au determinat o mai mare preocupare din partea specialistilor, pentru gasirea unor medicamente care sa rezolve aceste probleme.
Un raspuns a venit din partea companiilor farmaceutice, in anii 70 ai secolului trecut, odata cu descoperirea tramadolului, un calmant care a devenit foarte repede cunoscut. Astazi, tramadolul este un medicament generic, o alternativa a mai cunoscutului Ultram, unul dintre cele mai scumpe si eficiente analgezice, care are foarte putine efecte adverse, in general moderate.
In momentul aparitiei sale, Tramadolul a fost primit cu circumspectie, dar, treptat, efectul calmant rapid si faptul ca nu crea dependenta l-au facut sa fie foarte apreciat si cautat, descoperindu-se, inca, noi valente ale acestuia. Este utilizat pentru calmarea durerilor de de gat, spate si articulatii, precum si in cadrul operatiilor chirurgicale, dar si in conditiile unor sindroame neurologice, ca fibromialgia, neuropatia diabetica, migrenele, durerile de cap, afectiunile obsesiv-compulsive.
Medicina actuala clasifica diversele calmante in trei categorii (nivele):
- Nivelul 1 cuprinde paracetamolul (numit si acetaminofen), indicat in calmarea febrei si a durerilor de mica intensitate, si antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) – aspirina, ibuprofenul etc. – medicamente care diminueaza durerea, febra si alte inflamatii (alergii, arsuri, infectii). Efectele secundare ale acestora sunt legate, de regula, de tulburari gastrice.
- In nivelul II se incadreaza derivatele “slabe” din opium, cantitati mici de morfina si alte opioide slabe – codeina, tramadolul. Aceste calmante actioneaza la nivelul creierului, asupra receptorilor durerii. Efectele secundare, in cazul lor, pot fi: constipatia, somnolenta, greata, voma, dificultati respiratorii, dependenta.
- Nivelul trei cuprinde calmante puternice – morfina si derivatele acesteia – utilizate in caz de dureri insuportabile. Creeaza, in mod categoric, dependenta.
Mai exista o categorie de medicamente, cu efecte similare, numite co-analgezice, care intervin asupra cauzei durerii – corticoidele (antiinflamatoare steroidiene, sub forma de comprimate, injectii, infiltratii articulare, creme, pomezi etc.), antidepresivele (care combat crizele de panica, angoasele, obsesiile etc.), neurolepticele (utilizate in tratamentul schizofreniei, al crizelor de paranoia, halucinatiilor, delirului), antiepilepticele, antispasmodicele (impotriva spasmelor musculare).
