Tahicarardia ventriculară poate să apară la persoanele care au suferit de infarct sau de cardiopatie ischemică. Este generată în perioada acută de infarct miocardic și reprezintă cea mai frecventă cauză a morții cardiace subite. Alți factori care pot produce tahicardia cardiacă sunt cardiomiopatiile nonischemice, miocardita acută, cardiomiopatia dilatativă, displazia de ventricul drept, cardiomiopatia hipertrofică, sarcoidoza.
Prin desincronizarea sistolelor ventriculare și atriale se reduce debitul cardiac în timpul tahicardiei ventriculare. În urma acestui proces se poate produce moartea subită. Dacă frecvența cardiacă este sub 150 bătăi/minut în timpul tahicardiei ventriculare, inima nu suferă probleme structurale.
Dacă frecvența cardiacă depășește această valoare și chiar este mai mare de 200 bătăi/minut se produc consecințe grave. Un astfel de bolnav ajunge să sufere crize bruște de dispnee, vertij, sincopă prin tulburări cardiorespiratorii. În funcție de severitatea alterărilor hemodinamice, de ce anomalii structurale apar la inimă în urma tahicardiei ventriculare, dar și de prezența sau absența unui infarct miocardic, se stabilește și tratamentul acestei stări patologice de către medicul specialist.
Tratamentul tahicardiei ventriculare ischemice pe termen lung se face în scopul prevenirii recurențelor aritmice, pentru oprirea celor deja produse și constă în medicamente antiaritmice, intervenții chirurgicale. În reducerea riscului de moarte subită s-au folosit în ultimii ani implanturi cu defibrilatoare automate. Din medicația cu eficiență profilactică fac parte amiodarona, satalolul, blocantele beta adrenergice și în general medicamente antiaritmice.
Defibrilatorul implantabil este utilizat îndeosebi la pacienții cu cardiomiopatii dilatative, recidive de tahicardie ventriculară. În tahicardia ventriculară nonischemică se administrează medicamente blocante beta adrenergice, amiodaronă și mexiletin. Amiadarona se folosește și pentru tratamentul tahicardiei ventriculare ce este favorizată de cardiomiopatia ventriculară dreaptă izolată.
În cazul tahicardiilor ventriculare polimorfe frecvența cardiacă este în jur de 200 bătăi/minut și apar simptome neurologice grave, scade debitul cardiac, apare sincopa sau presincopa, iar riscul de fibrilație ventriculară ce duce la deces este mare. Această stare patologică se produce atât în condiții de stres cât și în afara situațiilor stresante, poate avea simptome neurologice de tipul sincopei, se ajunge la surditate congenitală, frecvența cardiacă este scăzută în raport cu vârsta.
În general pacienții pot avea în familie purtători ai sindromului, sau rude apropiate care au decedat de moarte subită până la vârsta de 30 de ani. Tratamentul constă în administrarea unor medicamente speciale care pot opri crizele, pot împiedica pe termen lung recurențele și astfel scad riscul de sincopă și moarte subită. Se pot utiliza blocante beta adrenergice, cardiostimularea electrică permanentă, defibrilatorul implantabil, intervenția chirurgicală.