Pentru a explora funcționarea organelor sexuale masculine este necesar să se facă spermatograma, o analiză prin care se stabilește sterilitatea masculină și insuficiența testiculară.
Pentru analiză se recoltează sperma, după o abstinență de 3-5 zile, într-un vas de sticlă curat și încălzit la temperatura corpului iar recipientul cu produsul recoltat se duce la laborator imediat, păstrat într-un vas cu apă caldă pentru ca spermatozoizii să nu-și piardă vitalitatea. Examinarea lor se face cel mult la o oră de la recoltare. Spermatograma se completează cu biopsia testiculară.
Examenul morfologic constă în analiza volumului unei ejaculări care este de 2-5 ml și are un aspect grunjos. Examenul microscopic constă în urmărirea mobilității spermatozoizilor și numărarea lor în diluție de la 1-200 și care este de 6-120 de milioane pe mililitru, iar din ei 8,85% trebuie să fie sănătoși și cu vitalitatea normală.
Examenul biochimic stabilește pH-ul care este slab alcalin, se determină electroliții, proteinele, acizii aminați, fructoza. Explorarea radiologică constă în radiografia cu ajutorul substanței de contrast a veziculei seminale. Uretrografia retrogradă pentru investigarea uretrei posterioare și a prostatei și radiografia scheletului sunt alte metode eficiente de explorare funcțională a glandelor sexuale masculine. Dozările hormonale se fac pentru hormonii gonadotropi, precum și pentru hormonii estrogeni din urina bărbatului, care se recoltează pe 24 de ore și se trimite la laborator.
Pentru a explora funcționarea organelor sexuale feminine sunt necesare câteva analize care se fac la ovare, care după cum se știe au o dublă funcție în organism (asigură maturarea ovulelor și punerea lor în libertate în timpul ovulației, iar a doua funcție este că secretă hormonii estrogeni și progesteronul).
Biopsia funcțională a endometrului studiază variațiile aspectului morfologic al mucoasei uterine în timpul ciclului menstrual. Pentru această analiză se fac cel puțin două prelevări în ziua 8 și a 24-a a ciclului, sau chiar trei, iar în ziua 17 se face încă o prelevare.
Fragmentele de mucoasă extrase sunt introduse într-un lichid fixator care se conservă și astfel păstrate se trimit la laboratorul de histopatologie, iar aici se pot stabili stările de insuficiență foliculară sau progesteronică, ori de dezechilibru foliculino-progesteronic. Examenul cito-vaginal constă în examenul microscopic al elementelor descuamate din epiteliul vaginal. Prelevarea se face cu o spatulă de lemn sub un control vizual prin speculul vaginal, în ziua a 7-a, a 14-a și a 21-a a ciclului menstrual. Materialul recoltat este fixat pe două lame și trimis la laborator.
Dozările hormonale în sânge și urină se fac în urma recoltării de sânge și urină după aceeași tehnică ca și la dozarea celorlalți hormoni, și se fac de mai multe ori în cursul ciclului menstrual. Dozările hormonale constau în dozarea estrogenilor urinari și plasmatici, dozarea progesteronului în sânge și dozarea 17-cetosteroizilor din urină. Testul hipertermiei progesteronice constă în evaluarea curbei termice în ușoară ascensiune imediat după ovulație.
Din prima zi a menstruației temperatura se menține 14-15 zile sub 37 grade. La jumătatea ciclului în perioada ovulației, temperatura urcă cu câteva grade și se păstrează până la 1-2 zile înainte de terminarea menstruației, când ea revine la valorile inițiale. Măsurătorile se fac dimineața cu un termometru introdus în rect timp de 5 minute. În situația în care curba termică se menține la același nivel, sub 37 grade, aceasta arată că există o insuficiență ovariană.
Explorarea biologică a sarcinii constă în determinarea hormonului de sarcină, gonadotropina corionică, în sângele sau urina de la femeie. Ecografia vaginală evidențiază cu o mare exactitate la 7-10 zile de la întârzierea menstruației iar pentru diagnosticul precoce al sarcinii se poate utiliza și testul hipertermiei progesteronice, dar și metodele colorimetrice din urină care dau rezultate imediate privind diagnosticul de sarcină.