Ți s-a întâmplat vreodată să ai impresia că mintea refuză amintirile neplăcute? Că ai o stare emoțională ciudată, sau ești blocată și nu-ți aduci aminte de anumite lucruri din trecutul tău? Cu siguranță creierul tău a fost afectat de anumite evenimente și de un stres intens.
Este posibil ca starea ta de sănătate fizică să nu fi suferit nimic (fie și dacă ar fi vorba de un accident) însă emoțional să fie o tulburare care face să existe o pierdere temporară a memoriei. Este vorba despre faptul că ai suferit un stres intens și de aceea s-a produs amnezia disociativă.
În general persoanele care suferă accidente au astfel de stări de amenezie disociativă. Ele au o pierdere fragmentară de memorie după evenimentul stresant deși corpul nu este afectat. Astfel de oamenii sunt în incapacitatea de a-și aminti anumite evenimente personale traumatizante și de a păstra în amintire alte evenimente. La unii pierderile de memorie apar după accident și pot ține toată viața sau se mențin doar o anumită perioadă de timp.
Persoana cu amnezia disociativă are senzația că undeva în evenimentele pe care le-a suferit ceva nu-și mai amintește, de parcă ,,i se rupe filmul”, desigur fiind vorba despre filmul vieții sale. Ea pare ,,căzută din cer”, simte că ceva nu se leagă, nu-și poate explica anumite lucruri de care nu-și amintește, însă încearcă să se comporte normal. Faptul că nu-și amintește anumite lucruri devine frustrant pentru ea și de aceea face eforturi să-și aducă aminte.
În anumite cazuri devine chiar obsedată, nu se găndește la altceva decât la cum să facă să-și amintească. Din păcate nu reușește să-și revină decât mai târziu, uneori chiar întâmplător. În timpul somnului ea visează mai mult ca înainte, nu este vorba despre a avea coșmaruri ci de a visa mai mult și chiar de a-și aminti despre ce trăiește în vis la trezire dimineața.
Cauza apariției amenziei disociative este faptul că mintea nu poate accepta evenimentul produs, stresul creat fiind extrem de mare și dureros. Este posibil ca o persoană să aibă resurse emoționale mici în fața unui anumit eveniment traumatizant și de aceea să nu poată face față stresului iar rezultatul este pierderea fragmentară de memorie.
În momentul în care apare reamintirea nu se produce o reacție emoțională care să fie semnificativă dar respectivul eveniment nu mai este uitat. În general, la astfel de persoane mintea se apară deoarece perceperea respectivului eveniment este traumatizantă și astfel apare acea închidere prin care se pretinde că evenimentul nu ar fi existat. În concluzie evenimentul va fi în subconștient dar va fi scos la iveală atunci când mintea va fi pregătită să-l accepte.
Având în vedere aceste lucruri am putea spune că amnezia disociativă are un efect de protecție asupra minții persoanei, în sensul că aceasta poate avea un comportament normal după un eveniment traumatizant. Stresul intens nu poate fi acceptat de acea persoană și prin această pierdere fragmentară de memorie poate avea timp pentru a-și reveni și pentru a fi pregătită mai tărziu să accepte respectivul eveniment.
Amnezia disociativă este un proces de apărare a minții în fața stresului sau în fața unui eveniment traumatizant. Este un proces sau o boală mintală, care se manifestă prin amnezie temporară în legătură cu evenimente importante stresante sau chiar traumatice, printr-un sentiment de detașare, de înstrăinare de sine, de pierdere a identității personale.
Astfel de tulburări disociative apar împreună cu tulburările de anxietate, de depresie, de alimentație, de stres post-traumatic. Unele persoane pot suferi de tulburare de personalitate multiplă sau de tulburare disociativă de personalitate.
Tratamentul pentru pacienții cu amnezie disociativă este necesar deoarece aceștia au stări de depresie, furie, neputiință că nu-și amintesc anumite evenimente și sunt în căutarea memoriei pierdute.
Cu ajutorul hipnozei și a unor substanțe speciale se pot aduce evenimentele în conșțient în mod forțat însă există riscul ca persoana să aibă stări emoționale rele deoarece nu este pregătită să facă față stresului creat. Medicul care oferă psihoterapie trebuie să știe cum să abordeze o astfel de persoană, să o ajute să facă față traumei și astfel aceasta să se poată stabiliza și auto-vindeca.
