Cismirul este un arbust pitic inalt de 4 m, cunoscut si cu numele de merisor-turcesc care creste in Europa. Deseori acest arbust micut este prezent in gradinile oamenilor, insa putini stiu ca are si proprietati terapeutice. Face parte din familia Buxaceae sau Buxacee si are denumirea stiintifica de Buxus sempervirens.
Cismirul are scoarta foarte groasa, se aseamana cu pluta, iar frunzele cu aspect de piele au un model particular de culoare galbena pe un fond verde si lungimea de 3 cm. Daca sunt zdrobite frunzele lasa un miros neplacut. Florile sunt de culoare ce variaza de la verde la galben-crem si alb. Arborele infloreste in perioada lunilor aprilie si mai.
Din punct de vedere medicinal scoarta acestui arbust contine rasina, clorofila, ceara, lignina, sulfuri de potasiu, siliciu, fier si alte substante si este folosita in tratamentul de combatere a febrei. De asemenea, frunzele sale au ulei volatil, taninuri si alcaloizi (ce dau gustul amar) si au efect foarte bun impotriva reumatismului, bolilor venerice, a sifilisului, sub forma de decoct datorita proprietatilor diaforetice.
Uleiul din scoarta arbustului este folosit in cazurile de epilepsie si in calmarea durerilor de dinti. Decoctul din frunze ajuta la cresterea parului, iar lichidul realizat din apa in care s-au fiert frunzele ajuta la vopsirea parului in culoarea roscata. Frunzele au efect sudorific si gust neplacut, de aceea sunt eficiente in combaterea viermilor intestinali.
Cismirul este o planta ce nu trebuie consumata in cantitati mari deoarece este otravitoare, ea se administreaza doar la recomandarea medicului.
