Creosotul este un arbust inalt de 2 m care este cunoscut si sub numele de tufa de creosot sau chaparral. Face parte din familia Zygophyllaceae si are denumirea stiintifica de Larrea tridentata – in onoarea unui preot catolic spaniol J. A. Hernandez de Larrea ce era pasionat de stiintele naturii.
Acest arbust este originar din America de Nord, unde creste in soluri aride, pe dunele de nisip din regiunile semidesertice, sau vaile si pantele domoale din zonele de savana si stepa. Creosotul rezista destul de bine la seceta si la variatii mari de temperatura, pana la 47ºC in lunile de vara.
Este un arbust vesnic verde cu tulpinile verticale, ramificate de culoare gri-rosiatica, frunzele in forma de pana, verzi, netede, groase, carnoase, pot inmagazina apa si au un miros puternic caracteristic. Florile sunt hermafrodite, cu petale galbene, iar fructele in forma de capsula cu diametrul de 0,4 cm, coaja lemnoasa, adapostesc in interior o singura samanta.
Vechii bastinasi din America de Nord foloseau aceasta planta in tratamentul unor afectiuni ale pielii si stomacului, dar si in calmarea durerilor de dinti. Indienii isi protejau pielea de arsurile solare cu un preparat din creosot. In medicina traditionala era folosit mai ales ceaiul din creosot pentru proprietatile sale antivirale, antimicrobiene, antiinflamatorii si antifungice. In Mexic frunzele de creosot erau apreciate pentru efectele contraceptive.
Cercetarile privind aplicatiile medicale ale acestei plante au aratat ca ar contine substante antioxidante, dar si unele nocive. Astfel de efecte secundare (crampe abdominale, greata si varsaturi) au facut ca de la arbust sa se foloseasca doar mugurii si numai pentru uz extern in tratamentul eczemelor, acneei si calmarea durerilor reumatice. De aceea planta se foloseste doar la recomandarea unui medic specialist si cu mare atentie, in doze mici.
