Cromul este un mineral de care organismul uman are nevoie in doze mici pentru o buna functionare, chiar daca mecanismul sau de actiune sau doza care este necesara pentru o sanatate optima sunt destul de putin cunoscute. Acest mineral se gaseste in doua forme:
-Trivalent (3+) – forma activa biologic si care se gaseste si in hrana.
-Hexavalent (6+) – o forma toxica ce rezulta, in special, in urma poluarii industriale.
Cromul este cunoscut pentru capacitatile sale de a potenta actiunea insulinei, un hormon vital pentru metabolismul si stocarea carbohidratilor, a grasimilor si a proteinelor. Cu toate acestea, cercetarile stiintifice trebuie aprofundate, in special in ceea ce priveste definirea profilului indivizilor care raspund la suplimentarea cu crom si evaluarea biodisponibilitatii mineralului in discutie. Acesta se gaseste in majoritatea alimentelor, singurul dezavantaj fiind cantitatea foarte mica (mai putin de 2 miligrame). Alimentele din categoria cerealelor, dar si cateva fructe, legume si condimente sunt surse importante de crom, spre deosebire de alimentele care contin sucroza sau fructoza, care contin cantitati reduse din acest mineral.
Cele mai importante alimente sunt
- Broccoli (contine 11 miligrame)
- Sucul de struguri (8 miligrame)
- Piure de cartofi (3 miligrame)
- Usturoi (3 miligrame)
- Busuioc uscat (2 miligrame)
- Sucul de portocale (2 miligrame)
- Pieptul de curcan (2 miligrame)
- Painea integrala (2 miligrame)
- Vinul rosu (1 – 13 miligrame)
- Merele cu coaja (1 miligram)
- Bananele (1 miligram).
Doze zilnice recomandate
Conceptul de doza zilnica recomandata este, de fapt, un termen generic care inglobeaza un set de valori pentru planificarea si cuantificarea cantitatii administrate persoanelor sanatoase. Aceste valori includ doza recomandata si administrarea corespunzatoare a cromului. Administrarea corespunzatoare este stabilita, de regula, in jurul valorii medii de consum a indivizilor sanatosi. Astfel, in cazul copiilor intre 0 si 12 luni, doza recomandata este de 0.2-5.5 miligrame pe zi, pentru cei intre 1 an si 8 ani este de 11-15 miligrame pe zi. Pentru adolescentii intre 9 si 18 ani, doza variaza intre 25 si 35 mg pe zi, iar pentru adultii sanatosi, doza recomandata este de 35 miligrame pe zi.
In general, absorbtia la nivel intestinal a acestui mineral este foarte redusa, undeva intre 0.4% si 2.5% din intreaga cantitate consumata, ceea ce ramane fiind excretat prin fecale. Pentru a stimula aceasta absorbtie, se pot administra vitamina C si vitamina B12 (niacina), care se gasesc in carne, peste, cereale, legume si fructe.
Continutul in crom al organismului poate sa scada in cazul dietelor bogate in zaharuri, in conditii de stres, sarcina, lactatie si infectii, ducand pana la deficienta in cazul persoanelor care aveau oricum niveluri scazute. Deficienta este, totusi, un fenomen foarte rar. In anii ’60 a fost descoperit ca acest element are capacitatea de a corecta intoleranta la glucoza a organismului si rezistenta la insulina, doi indicatori ai faptului ca organismul nu mai poate controla glucoza din organism. Studiile de specialitate din acea vreme atestau faptul ca hranirea intravenoasa a pacientilor poate duce la aparitia diabetului de tip II, in lipsa cromului, el fiind acum adaugat, de rutina, in solutiile intravenoase.
Beneficiile administrarii acestui mineral
Deficienta de crom scade capacitatea organismului de a folosi glucoza in scopul nevoilor sale energetice, motiv pentru care va creste nevoia de insulina. Acesta este si motivul pentru care suplimentarea dietei cu crom poate ajuta la controlul diabetului de tip II si la monitorizarea raspunsurilor glucozei si insulinei la persoanele cu grad mare de risc, dar care nu au dezvoltat inca diabet. Un studiu sub forma de meta-analiza, efectuat in China, a testat efectele administrarii acestui mineral pe trei markeri diabetici – glucoza, insulina si hemoglobina glicozilata (care ofera o cuantificare a evolutiei pe termen lung a nivelurilor de glucoza).
Rezultatele au aratat ca administrarea de crom, in cazul pacientilor non-diabetici, nu are niciun efect pe concentratiile de insulina si glucoza, efecte demonstrate insa in cazul pacientilor diabetici, in celelalte studii in acelasi domeniu. In concluzie, administrarea de suplimente pentru pacientii diabetici este deocamdata neconcludenta si destul de controversata, fiind nevoie de alte multe studii clinice in populatia cu risc crescut, pentru a determina necesarul zilnic care sa produca si efecte pe markerii diabetici.
Acest mineral ar putea avea efect si pe reducerea stratului adipos si cresterea masei musculare, insa studiile in domeniu demonstraza ca administrarea de 200 pana la 1000 de micrograme nu aduce niciun beneficiu semnificativ pe aceste doua componente enumerate mai sus. Alte studii arata ca administrarea de crom picolinat poate ajuta la pierderea in greutate, comparativ cu placebo, dar diferentele sunt destul de mici si cu o evidenta clinica inca dezbatuta, pentru ca in aceste studii cercetatorii nu au reusit sa controleze adecvat cantitatile de mancare ingerate de subiectii evaluati, numarul lor a fost destul de mic si perioada de evaluare foarte redusa.
In concluzie, acest mineral are rol in procesarea carbohidratilor si grasimilor si in stimularea celulelor pentru a raspunde corespunzator la insulina – hormonul produs in pancreas, care face din glucoza combustibilul folosit de catre celulele organimului uman pentru producerea de energie. In teorie, cromul poate stimula pierderea in greutate, tratamentul diabetului si poate avea un rol chiar si in prevenirea bolilor cardiace.
