Uneori, se poate întâmpla ca în cursul unui accident, la victimă să fie întreruptă funcția unor organe vitale și astfel să intre în starea particulară de sincopă. Dacă este vorba despre oprirea activității inimii se spune că este sincopă cardiacă, dacă încetează activitatea respiratorie starea are denumirea de sincopă respiratorie, iar în situația în care sunt oprite ambele funcții se spune că este o sincopă cardiorespiratorie.
Există semne care să prevestească o sincopă? În cazul sincopei cardiorespiratorii semnele sunt pierderea conștiinței, încetarea bătăilor inimii, a mișcărilor respiratorii, cianoza tegumentelor, lipsa pulsului în artera carotidă, lărgirea pupilelor și menținerea globilor oculari imobili, pierderile necontrolate de urină și fecale din cauza relaxarii musculaturii și a sfincterelor.
Stările care prevestesc declanșarea unei sincope cardiorespiratorii sunt destul de ușor de recunoscut și constau în transpirație rece, zgomote cardiace neregulate și abia perceptibile, scăderea și apoi dispariția pulsului la arterele periferice, respirație deficitară și pierderea cunoștinței.
Indiferent de accident, dacă victima intră în sincopă trebuie să i se acorde primul ajutor ca să nu moară și desigur dusă de urgență la spital (respectiv trebuie sunat la 112 pentru a chema ambulanța) deoarece această stare este cea mai gravă în care se poate afla aceasta. După 3 minute de sincopă victima intră în moarte clinică și apoi urmează moartea biologică, definitivă. În caz de moarte clinică procesul este reversibil, în moarte biologică fenomenul este ireversibil, deci moartea victimei este definitivă.
Primul ajutor în caz de sincopă se acordă de către o persoană ce are cunoștințe în acest sens și care are rolul de salvator, ea trebuie să aplice aceste măsuri cât mai rapid pentru a salva victima. Cu cât se intervine mai repede cu atât riscul de mortalitate este mai mic. Sincopa, coma, starea de șoc și leșinul nu sunt același lucru. Dacă victima intră în comă are o stare de inconștiență de durată îndelungată, însă funcțiile ei vitale sunt păstrate și ne referim la respirație și circulația sângelui, pulsul este amplu în artera carotidă, iar respirația devine zgomotoasă.
În cazul în care vitima este în stare de șoc are pulsul slab, tensiunea arterială spre zero, dar respirația și circulația sângelui sunt păstrate. Leșinul nu trebuie confundat cu sincopa deși se manifestă prin pierderea conștiinței. Victima ce suferă de lipotimie sau leșin are respirația și circulația reduse dar păstrate, iar debitul sângelului la nivelul creierului diminuat, pulsul slab și tensiunea arterială scăzută.
Oprirea respirației se numește stop respirator, iar dacă are loc o inhibare a centrului respirator se produce sincopă respiratorie. În situația în care sincopa respiratorie depășește 1 minut duce la starea de hipoxie, iar dacă nu se aplică măsuri urgente de restabilire a respirației se produce asfixie și moartea victimei.
Asfixia este cauzată de obstrucția căilor respiratorii ce poate fi incompletă sau completă. Cauzele asfixiei incomplete sunt: blocarea orificiului glotic, alunecarea înapoi a limbii, prezența unor corpi străini ce sunt reprezentați de sânge, secreții și altele. Victima care are asfixie completă poate părea că are sincopă respiratorie.
În cazul unei obstrucții incomplete a căilor respiratorii ea are fața palidă, chiar cianotică, respirația zgomotoasă din cauza efortului realizat de mușchii respiratori pentru combaterea obstacolului. În cazul sincopei respiratorii se aplică tehnica desobstrucției căilor respiratorii sau tehnica respirației artificiale. În cazul sincopei cardiace sau a stopului cardiac se face resuscitarea cardiacă, se aplică tehnica masajului cardiac sau tehnica percuției presternale.
