Fenilalanina – un aminoacid cu efecte complexe

Fenilalanina (Phe) este un aminoacid – deci este un compus organic ce intra in alcatuirea proteinelor – si nu poate fi sintetizat de catre organismul uman, motiv pentru care preluarea din alimentatie a acestui compus este obligatorie.

Forma naturala este forma L (levo, L-Phe). Organismul, prin diferite procese enzimatice, transforma acest compus in tirozina, care este utilizata apoi la structurarea proteinelor necesare diferitelor procese metabolice sau care intervin in functiile normale ale corpului, cum ar fi, de exemplu: epinefrina si norepinefrina, L-Dopa si hormonii sintetizati de catre glanda tiroida.

In cazul unui aport deficitar de fenilalanina, apar simptome cum ar fi lipsa de energie, depresia, problemele ce tin de functiile cognitive (atentie, memorie) si lipsa poftei de mancare. Tot legat de sfera deficientei si/sau incapacitatii de a utiliza acest aminoacid exista si o afectiune rara, numita prescurtat PKU (fenilcetonurie) care apare in cazul persoanelor al caror bagaj enzimatic nu permite procesarea Phe, ceeea ce duce la acumularea acestei substante.

Netratata pana la varsta de 3 saptamani, se instaleaza retardul mintal ireversibil. In mod normal, nou nascutii ar trebui testati in vederea stabilirii prezentei sau absentei PKU. In cazul in care este detectata o astfel de afectiune, trebuie evitate alimentele ce contin cantitati mari din acest aminoacid, iar dieta trebuie imbogatita cu tirozina, in vederea obtinerii unei dezvoltari fizice si mentale normale. Femeile insarcinate nu trebuie sa isi suplimenteze alimentatia cu acest aminoacid si trebuie sa tina cont ca el se gaseste si in unii indulcitori artificiali. Aspartamul contine 50% Phe.

Fenilalanina, in varianta sa D (D-Phe- forma obtinuta in laborator), a fost propusa ca adjuvant in tratamentul durerii cronice, insa dovezi clare inca trebuie aduse despre eficienta unei astfel de suplimentari a tratamentului clasic.

In cazul bolii Parkinson, exista supozitii cum ca tot aceasta forma D ar putea imbunatati deficientele induse de acesta afectiune, in sensul ameliorarii incapacitatii de a merge, scade din rigiditate si din dificultatile de vorbire si din depresie. Aceste efecte raman inca la stadiul de supozitie. Forma L, administrata oral sau aplicata pe piele, poate avea efecte pozitive in cazul vitiligo. Acesta boala este caracterizata prin arii de depigmentare a pielii, iar plicarea de L-Phe ar putea stimula, macar partial, repigmentarea.

Pentru ca fenilalanina este implicata in lantul de sinteza al unor neurotransmitatori, cateva studii clinice din anii ’70 si ‘80 au sugerat rolul acestui aminoacid in tratarea depresiilor, in special prin stimularea sintezei de norepinefrina si dopamina. Administrarea suplimentelor din acest aminoacid ar trebui supervizata de un medic, dat fiind faptul ca pot exista efecte secundare sau interactiuni cu unele medicamente.

Forma DL-Phe interactioneaza cu medicatia antipsihotica si agraveaza simptome precum, diskinezia tardiva – adica miscarile involuntare ale fetei, limbii, trunchiului sau membrelor, in cazul persoanelor care iau un astfel de tratament pe durata lunga si accentueaza fie anxietatea, fie hiperactivitatea la copii. Depasirea a 5.000 mg/zi da efecte toxice, cu afectarea nervilor, dureri de cap si senzatia de caldura.

Doza optima in vederea suplimentarii alimentatiei trebuie stabilita in functie de afectiunea tinta. In mod natural, fenilalanina forma L se gaseste in carne (vita, porc, peste), in produsele lactate si in oua, dar si in produsele din soia (inclusiv tofu), banane, precum si in unele seminte, insa in cantitati mai mici. Aspartamul – indulcitor artificial – contine in cantitati insemnate acest amionoacid.

Inhibitorii monoamin-oxidazei sunt o clasa mai veche de antidepresive, care, in combinatie cu suplimentarea acestui aminoacid, duc la o crestere importanta a tensiunii arteriale, care, in anumite conditii, in functie de starea de sanatate a persoanei, poate duce la infarct miocardic. Efectul baclofenului, utilizat in cazul spasmelor musculare, este redus de ingestia de L-Phe, ceea ce face ca administrarea acestui medicament sa nu fie recomandata concomitent cu mesele bogate in proteine/carne (in care se va regasi, cu siguranta si Phe).

Uneori, fenilalanina poate reduce eficacitatea tratamentului cu Levodopa, probabil pentru ca interfereaza cu absorbtia acestuia. O dieta prea bogata in Phe poate fi punctul declansator al unor boli din sfera ADD/ADHD. Se pare ca Phe poate dauna diabeticilor.

Efectul analgezic al folosirii acestui aminoacid pare sa vina din faptul ca opreste degradarea endorfinelor sintetizate de corpul uman de catre carboxipeptidaza (o enzima), ceea ce face ca eliberarea de GABA (neurotransmitator inhibitor) intr-o anumita zona a creierului sa fie scazuta, fapt care duce la eliberarea de dopamina, cu efect analgezic.

Producerea acestui aminoacid la scara industriala, pentru suplimentarea dietei si pentru ca face parte din indulcitorii sintetici, se face utilizand o tulpina bacteriana de Escherichia coli, bacterie care poate produce aminoacizi aromatici in mod natural, insa nevoia de catitati forte mari din acest aminoacid, in industrie, a facut sa se apeleze la ingineria genetica, pentru a determina ca tulpina bacteriana sa produca un volum mai mare de Phe.

Pentru sportivi, utilizarea fenilalaninei se face din perspectiva capacitatii acesteia de a reduce durerea de natura musculara, ligamentara sau inflamatorie si pentru faptul ca stimuleaza producerea de colecistokinina, substanta asociata cu supresia apetitului. Pentru ca este precursor al hormonilor tiroidieni si este in stransa legatura cu diferite forme de neurotransmitatori, administrarea ei poate imbunatati unele rezultate si poate actiona in sens benefic asupra tonusului mental. In general, pentru rezultate mai bune, suplimentarea cu Phe se face concomitent cu adnimistrarea unei game largi de aminoacizi, si nu separat.