Hepatita este reprezentata de inflamatia ficatului care poate fi cronica sau acuta. Ficatul este unicul organ din organismul uman ce are capacitatea de a se reface. Dupa ce a fost inlaturata cauza ce a determinat inflamatia, tesutul hepatic se reface in intregime, el avand capacitatea de a genera celule noi in locul celor bolnave. Insa in cazul in care factorul ce a determinat inflamatia revine in permanenta (cum este cazul hepatitelor alcoolice) ficatul nu reuseste sa se refaca complet, iar tesutul lezat va fi inlocuit de unul cicatricial, pe care ficatul nu il poate indeparta.
Simptomele sunt adesea confuze si inconstante, insa cel mai comun semn al tuturor hepatitelor este icterul (colorarea ochilor si a pielii in galben, urmata de hiperpigmentarea urinii si decolorarea scaunului) insotit de greata si ficat sensibil la palpare. In cazul hepatitelor acute, pacientii se plang de oboseala, dureri de cap si de articulatii, in cazul hepatitelor alcoolice se observa un ficat marit de volum, tare, sensibil la palpare, dureri ale membrelor inferioare si tremuraturi.
Diagnosticul se pune pe baza mai multor analize printre care mentionam:
- transaminazele (cele care atesta gradul de degradare hepatica);
- bilirubina conjugata;
- fosfatazele alcaline;
- factorii coagularii;
- anticorpii antivirali in cazul hepatitelor virale.
Tipurile cele mai cunoscute sunt:
- Hepatitele virale: A, B si C;
- Hepatitele cronice: cu virus B si cu virus C;
- Hepatitele toxice si alimentare: toxice si alcoolice;
- Hepatitele autoimune.
Hepatita A sau epidemica este o boala deosebit de contagioasa si se inregistreaza cel mai adesea la copii. Ea se transmite fie prin contactul direct cu o persoana purtatoare, fie prin contaminarea diferitelor alimente. Incubatia dureaza intre 15 pana la 20 de zile ajungand si la 28 de zile.
Ea prezinta trei faze: preicter, icter si convalescenta. Printre simptome mentionam: febra, anorexie, astenie, apatie, probleme digestive (lipsa apetitului, greata si varsaturi) si icter. Aceasta forma se vindeca de cele mai multe ori complet, nu se cronicizeaza si nici nu lasa sechele la nivel hepatic.
Hepatita B este cea mai periculoasa dintre hepatite, avand un grad de mortalitate prin ciroza hepatica sau cancer hepatic extrem de mare, insa in 95% din cazuri organismul invinge boala, fara ca macar purtatorul sa stie ca a avut-o. Cei ce au invins in acest mod boala capata imunitate la virusul hepatic B si isi pastreaza aceasta imunitate toata viata. Caile de transmitere ale hepatitei B sunt pe cale sanguina, pe cale sexuala (in cele mai multe cazuri) si pe cale materno-fetala.
Perioada de incubatie este mare, de la 1 pana la 6 luni, si este adesea asimptomatica. Insa printre semnele ce o atesta ca boala mentionam: icterul, oboseala inexplicabila, febra, lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi, dureri abdominale, confuzie insotita de dezorientare in anumite cazuri. Analiza cea mai elocventa este determinarea virusului hepatitic B, iar in cazul in care aceasta se cronicizeaza biopsia hepatica.
Hepatita C are un grad de cronicizare extrem de mare (75%) si este cea mai raspandita forma cronica la nivel mondial. In zilele noastre cel mai frecvent apare hepatita C la persoanele dependente de droguri, ce isi injecteaza substantele halucinogene, folosind seringi refolosite.
Spre deosebire de hepatita B unde transmiterea era preponderent pe cale sexuala, in cazul hepatitei C transmitere se face mai ales pe calea sanguina si in mica parte pe cale sexuala. Transmiterea materno – fetala este destul de rara, numai 5% dintre copiii nou-nascuti luand boala de la mama purtatoare. Simptomele hepatitei C sunt: oboseala, durere in hipocondrul drept (zona situata in partea dreapta imediat sub nivelul coastelor), greata, scaderea poftei de mancare, dureri musculare si dureri articulare.
Persoanele cele mai predispuse acestei forme de hepatite sunt: persoane ce au suferit transfuzii sanguine inainte de 1992 (an in care s-au perfectionat metodele de depistare a virusului hepatitic C), persoanele expuse la produse sanguine, personalul medical, consumatorii de droguri intravenoase, sugarii nascuti din mame infectate cu virusul hepatitic C.
Hepatita cronica cu virus B este descoperita adeseori ocazional, pacientii in cauza prezentand un nivel al transaminazelor destul de mare, in rare cazuri pacientii prezinta simptome cum ar fi: oboseala, scaderea capacitatii de munca, vanatai pe piele aparute fara nici o explicatie si curgeri sanguine la nivelul nasului. Analizele recomandate pacientilor suspectati de aceasta forma a bolii sunt: Ag HBs, Ac HBs, Ag HBc, Ac HBc, AND – VHB. Evolutia bolii este adesea fatala, ea ducand la ciroza hepatica sau cancer hepatic, afectiuni incompatibile cu viata.
Hepatita cronica cu virusul C este cea mai frecventa cronicizare a hepatitei, iar tratamentul ei se face utilizand monoterapia cu Interferon pegylat alfa sau terapia combinata cu Interferon pegylat alfa si Ribavirina. Din pacate, tratamentul nu este insa unul perfect si multi dintre pacienti prezinta rezistenta la tratament.
Hepatita toxica apare in cazul in care ficatul a fost afectat de diferite substante toxice sau de unele ciuperci otravitoare. Aparitia bolii variind de la o zi la cateva luni. De cele mai multe ori se vindeca daca substanta toxica ce a generat-o dispare, dar in cazul in care substanta in cauza nu dispare, apar cicatricile hepatice ce pot duce la ciroza hepatica sau insuficienta hepatica.
Hepatita alcoolica apare in cazul consumatorilor cronici de alcool, insa adesea se poate observa si la pacientii care au facut exces de alcool o singura data. Mecanismul prin care alcoolul ataca tesutul hepatic nu este complet cunoscut, insa cicatricea hepatica provocata de acesta este ireversibila, pacientii in cauza necesitand de cele mai multe ori transplant hepatic pentru a-si putea continua viata.
