Una din afectiunile virale de care sufera 70-80% din populatia globului este cea cunoscuta sub numele de herpes, o afectiune cauza de doi virusi herpetici – herpes simples 1, HSV-1 si herpes simples 2, HSV-2. Afectiunea nu este foarte grava, dar prin simptomele sale este foarte deranjanta si netratata in timp poate duce la complicatii mai serioase, ca de exemplu dezvoltarea unor celule canceroase in zonele afectate.
Infectia cu virusul herpetic se caracterizeaza prin eruptii la nivelul fetei, pe membre sau la nivelul organelor genitale in functie de virusul care o declanseaza. HSV-1 este responsabil de eruptia la nivelul fetei, care se poate localiza la gura, pe nas si in cazuri mai rare pe retina ochiului, persoanele infectate fiind diagnosticate cu conjunctivita herpetica.
Leziunea produsa de herpes debuteaza cu mancarini si o stare de tensiune la nivelul locului afectat, dupa care pe piele apar mici pete rosiatice care in 24 de ore se transforma in vezicule pline cu lichid, de culoare galbuie. Aceste leziuni se usuca, veziculele transformandu-se intr-o crusta care se desprinde de pe piele, fara sa lase urme. Perioada de incubatie a infectiei herpetice este de 24-48 de ore, eruptia 24 de ore, iar vindecarea dureaza pana la 2 saptamani.
Una dintre principalele trasaturi ale acestei afectiuni este aceea ca persoana infectata cu HSV-1 sau HSV-2 nu poate trata aceasta afectiune, pe care o va avea toata viata. Ceea ce se poate face este mentinerea sub control a bolii, pentru a reduce episoadele recurente de herpes.
Dupa contactarea infectiei primare, virusul se instaleaza in ganglionii limfatici de unde migreaza in tot organismul, localizandu-se in acea parte a corpului care este mai sensibila, de aceea leziunile herpetice pot fi inalnite nu numai pe fata, ci si pe corp. Eruptia apare ori de cate ori scade imunitatea organismului. Virusul este foarte agresiv, infectia transmintandu-se atat prin contactul cu o leziune herpetica, cat si prin contactul direct piele cu piele, chiar si in perioadele cand virusul este inactiv.
Persoanele infectate cu herpes simplex pot fi doar putatori ai acestui virus fara sa dezvolte eruptii o lunga perioada de timp.
Dar ce anume declanseaza activarea virusului?
Printre cauzele care duc la aparitia episoadelor de herpes se numara infectiile existente in organism, febra, expunerea prelungita la soare fara repectarea unor masuri minime de protectie solara, oboseala, stresul, sarcina, perioada premenstruala, procedurile stomatologice care au ca urmare aparitia leziunilor herpetice la nivelul buzelor. Studii recente au demonstrat o stransa legatura intre aparitia acestei afectiuni si starea de rezistenta a organismului.
Multi specialisti considera aceasta afectiune o afectiune imunologica, primul pas in tratarea ei fiind cresterea rezistentei organismului. Se recomanda administrarea suplimentelor naturale cu extract de echinaceea, sovarv, usturoi sau astragalus. Aceste plante favorizeaza refacerea globulelor rosii continute de madura osoasa, acele celule care formeaza scutul de aparare al organismului.
Persoanele care sufera de herpes labial, acea forma localizata la nivelul buzei, sunt predispuse sa contacteze mai usor si virusul HSV-2 ce declanseaza eruptii la nivelul organelor genitale. Leziunile herpetice de la nivelul organelor genitale apar ca o consecinta a contactarii virusului HSV-2 in urma unui contact sexual neprotejat cu o persoana infectata sau prin contact direct cu o leziune herpetica. Perioada de incubatie a virusului este de 2-4 saptamani, dupa care apar leziunile herpetice.
Exista si persoane care desi au contactat virusul sunt numai putatori ai acestuia, nedezvoltand leziuni niciodata in viata. Persoanele care au aceasta afectiune se confrunta cu episoade de eruptie, in medie de 5 sau 6 ori pe an. Femeile cu herpes genital trebuie sa fie foarte atente la momentul ales pentru conceptia viitorului copil, atunci cand au hotarat sa devina mame; daca conceptia se produce intr-o perioada in care virusul este activ, exista sanse foarte mari de pana la 60-70 % ca bebelusul sa se nasca cu malformatii congenitale.
De asemenea, virusul herpetic se transmite prin nasterea naturala de la mama la copil, putand pune in pericol viata copilului.
Cel mai cunoscut tratament impotriva acestei afectiuni imunologice este cel pe baza de aciclovir, o substanta chimica de sinteza, care are ca efect cresterea imunitatii organismului si mentinea inactiva a virusului herpetic o perioada cat mai lunga de timp. Aciclovirul se gaseste in farmacii sub forma de crema sau comprimate, de concentratii diferite. Tratamentul se administreaza pe termen lung, pe perioade de 9-12 luni, cu pauze de 2-3 luni. Primul episod eruptiv de herpes trebuie sa fie momentul in care ne adresam doctorului imunolog, singurul in masura sa ne recomande un tratament medicamentos cu aciclovir.
Daca suplimentele nutritive pe baza de echinaceea, un aliat de nadejde in lupta impotriva acestei afectiuni nu au fecte secundare, nu acelasi lucru se poate spune despre aciclovir. Aciclovirul se adreseaza persoanelor fara afectiuni hepatice sau insufcienta renala. De asemenea, impune precautie atunci cand este administrat gravidelor sau lauzelor. Studiile de specialitate arata faptul ca administrat pe perioade lungi de timp, sub atenta supraveghere medicala, acest antiviral reduce considerabil numarul episoadelor eruptive.
