Infectiile vaginale micotice

0
1013
Infectiile vaginale micotice

Infectiile vaginale micotice reprezinta afectiuni care pot ataca femeile de orice varsta. Acestea se datoreaza cresterii in exces a ciupercilor care se afla in mod obisnuit in vagin. In general, aceste afectiuni apar mai des la femeile care au atins deja varsta fertila, putand insa aparea si la alte varste, in functie de stilul de viata al fiecareia. Vaginitele micotice creeaza disconfort, insa rareori determina aparitia problemelor mai grave de sanatate.

Cauzele infectiilor vaginale

Infectiile vaginale micotice sunt o urmare a cresterii excesive a ciupercilor localizate la nivelul vaginului. Aceste cresteri sunt incurajate de :

  • Administrarea de antibiotice
  • Nivel ridicat de estrogen in cazul sarcinii, in terapiile de inlocuire hormonala, in timpul utilizarii pilulelor contraceptive si in ciclul menstrual
  • Sistemul imunitar deprimat
  • Diabetul zaharat
  • Obezitatea
  • Corticoterapia
  • Expunerea zonei genitale la umiditate
  • Utilizarea dispozitivelor intrauterine drept metode contraceptive
  • Partenerul cu simptome de infectii micotice.

Majoritatea acestor afectiuni sunt cauzate de Candida Albicans, putand fi tratate eficient cu ajutorul medicamentelor standard antifungice. Infectiile recurente sunt rezultate ale altor micoze si necesita alte tratamente. Sindromul micozei cronice nu a fost inca demonstrat din punct de vedere stiintific, astfel ca excesul cresterii fungilor infecteaza intregul organism, dar nu poate fi demonstrat la ora actuala.

Simptomele

Infectiile vaginale micotice prezinta simptome precum:

  • Scurgeri vaginale albe, branzoase fara miros
  • Mancarimi vaginale severe
  • Vulva rosie si iritata
  • Dureri la urinare
  • Dureri la contactul sexual.

Simptomele de mai sus apar de obicei inaintea menstruatiei si pot semnala si existenta altor afectiuni, nu doar infectiile micotice.

Afectiunile micotice de la nivelul vaginului se remit singure si fara a necesita tratament la inceputul menstruatiei, cand creste PH-ul vaginal ce determina scaderea fungilor. Vaginitele micotice ocazionale sunt mai usor de tratat decat cele recurente ce pot afecta serios intreaga viata a femeii.

Factori de risc

Infectiile micotice vaginale pot fi influentate de factori care pot fi controlati:

  • Antibiotice folosite in mod abuziv
  • Diabetul zaharat necontrolat
  • Dusul
  • Lenjeria intima stramta ce mentine caldura si umiditatea
  • Utilizarea produselor de igiena intima
  • Utilizarea dispozitivelor intrauterine.

Pe deasupra, aceste afectiuni pot cunoaste si factori de risc necontrolabili:

  • Sistemul imunitar precar
  • Graviditatea
  • Diabetul zaharat neidentificat.

Micoza vaginala nu se transmite pe cale sexuala, insa daca exista factori de risc pentru infectiile ce se transmit sexual va creste si riscul infectarii cu vaginita micotica.

Daca apar simptome ale infectiilor micotice vaginale se poate apela la medicul specialist. Programarile imediate la ginecolog ar trebui sa survina daca:

  1. Apar dureri abdominale insotite de febra si leucoree
  2. Apar simptome de infectie vaginala in cazul femeilor insarcinate.
Micoza vaginala
Micoza vaginala

Un consult la medic ar trebui realizat la cel mult o saptamana de la aparitia:

  • Pruritului vaginal neobisnuit
  • Scurgerilor vaginale neobisnuite
  • Durerilor la urinare
  • Durerilor in timpul actului sexual
  • Mentinerii simptomatologiei sub tratament
  • Simptomului de infectie urinara sau vaginala
  • Recidivei simptomelor la 2 luni de la infectia micotica anterioara.

Daca exista simptome premergatoare infectiei inaintea inceputului menstrei, femeia ar trebui sa astepte cateva zile pentru a vedea daca menstruatia va duce la incetarea simptomelor. Daca simptomele nu dispar, se pot folosi medicamente eliberate fara prescriptie medicala, insa va fi necesar si consultul de specialitate.

In cazul in care aveti simptome de infectie vaginala puteti apela la asistenta medicala, medicul de familie, medicul de medicina interna, medicul ginecolog si medicul dermato-venerolog. Acesta va putea pune diagnosticul de infectie vaginala luand in considerare istoricul medical al pacientei si examenul vaginal aferent. In cazul in care simptomatologia nu este concludenta, se poate recurge la efectuarea frotiului (lama) din secretia vaginala, care va investiga culturile micotice din vagin. Aceasta afectiune poate fi descoperita si prin testul Babes-Papanicolau.

Tratamentul bolii

Infectiile vaginale micotice pot fi tratate cu ajutorul medicamentelor eliberate fara prescriptie medicala, cele cu administrare vaginala sau orala eliberate de medic si capsulele vaginale cu acid boric.

Pacienta poate apela la automedicatie in cazul in care:

  • Aceasta nu este insarcinata
  • Simptomele sunt tipice infectiilor micotice
  • Femeia nu a fost expusa bolilor cu transmitere sexuala
  • Femeia nu a avut infectii vaginale recurente.

Automedicatia este insotita de riscuri cauzate de alte boli cu transmitere sexuala, in acest caz fiind imperios necesar consultul medical. Medicul va recomanda analize medicale pentru determinarea diagnosticului.

Citește și:  Durerile de cap sau cefaleea vara

Infectiile vaginale micotice sunt destul de frecvente in timpul sarcinii si apar de obicei din cauza nivelului crescut de estrogen. Femeile insarcinate cu simptom al afectiunii nu trebuie sa recurga la automedicatie ci trebuie sa apeleze la medic.

Vaginita micotica acuta trebuie tratata cu acordul medicului pentru ca pot aparea complicatii. Tratamentul consta in administrarea orala a dozei unice de tratament prescris de medic. Tratamentele vaginale se administreaza in general seara, si pot dura pana la sapte zile.

Compresa-cu-apa-calda-ajuta-la-calmarea-durerilor-abdominale

Infectiile vaginale micotice recurente sunt cele care apar in decursul a doua luni de la depistarea primei  astfel de vaginite, putand aparea si de patru ori intr-un an. Aceasta afectiune necesita controale de specialitate si investigatii aditionale.

Vaginita micotica nu este o boala ce se transmite in urma actului sexual, iar medicii nu vor acorda tratament si partenerului sexual. Tratarea ambilor parteneri nu va preveni reaparitia infectiei, putandu-se recomanda doar tratarea partenerului sexual in cazul in care acesta sufera de infectii ale organelor genitale. Barbatii care au un risc crescut al purtarii ciupercilor sunt cei circumscrisi cu sistem imunitar slabit sau cu diabet zaharat.

Pacienta trebuie sa respecte tratamentul recomandat de medic pentru ca vaginitele micotice mai complicate sunt dificil de tratat. In cazul in care infectia nu raspunde la tratament se recomanda investigarea amanuntita a secretiei vaginale in vederea descoperirii agentului infectios. Acidul boric este cel care trateaza infectia vaginala cauzata de Candida Albicans.

Prevenirea infectiei

Infectiile vaginale micotice pot fi prevenite daca pacienta va urma sfaturile urmatoare:

  • Va mentine o dieta echilibrata care contribuie la mentinerea unei flore vaginale sanatoase si echilibrate
  • Va folosi lenjerie intima din bumbac si va  evita hainele stramte
  • Dupa utilizarea toaletei, va sterge aria genitala din fata in spate pentru a se evita infectarea vaginului cu germeni
  • Se va evita abuzul de antibiotice
  • Se va evita folosirea produselor de igiena intima pentru a nu se deregla echilibrul florei vaginale
  • Se vor evita dusurile interne.

Tratamente

In cazul infectiilor vaginale micotice nu este recomandata automedicatie in cazul in care:

  • Femeia este insarcinata
  • Femeia a fost expusa la boli cu transmitere sexuala
  • Simptomele prezente nu sunt concludente
  • Pacienta are un istoric al acestor infectii vaginale.

Medicamentele antifungice sunt tratamentul standard pentru vaginita micotica si pot fi administrate oral sau intravaginal. Medicamentele de pe piata farmaceutica cuprind:

  1. Antifungice cu administrare intravaginala
  2. Antifungice cu administrare orala
  3. Ovule vaginale cu acid boric.

In tratarea infectiilor micotice vaginale pot fi folosite si cremele vaginale si ovulele, acestea avand mai putine efecte secundare decat medicamentele cu adminstrare orala pentru ca sunt absorbite local si influenteaza doar zona genitala. Medicamentele orale au drept efecte secundare senzatia de greata, voma si durerile de cap si abdomen. Daca sunt folosite creme vaginale si ovule nu se recomanda utilizarea diafragmei sau prezervativului ca metoda contraceptiva. Daca pacienta urmeaza si un tratament cu anticoagulante, tratamentul impotriva infectiilor micotice poate duce la vanatai si sangerari care nu sunt normale. In aceste cazuri, tratamentul trebuie recomandat de catre medicul specialist.

Medicul va prezenta optiunile pacientei in materie de tratament:

  1. Metoda de administrare a medicamentului
  2. Eficienta tipului de medicament
  3. Evitarea contactului sexual recomandat de unii medici
  4. Continuarea tratamentului si in timpul menstrei.

Medicamentele fara prescriptie medicala

In infectiile vaginale micotice se poate recurge la automedicatie. Pe langa medicamentele folosite, pacienta poate avea in vedere si:

  1. Consumul produselor lactate cu Lactobacillus care echilibreaza flora vaginala
  2. Utilizarea batistelor sanitare si nu a tampoanelor in timpul menstrei sub tratament
  3. Folosirea apei pentru igiena intima si nu sapunul
  4. Evitarea contactului sexual daca acesta este dureros sau utilizarea lubrifiantilor
  5. Bai caldute pentru sezut in cazul umflarii zonei genitale.

Daca automedicatia nu este suficienta sau simptomele nu sunt caracteristice vaginitei micotice, va fi necesar consultul de specialitate.

Printre riscurile automedicatiei se afla tratarea simptomelor care apartin de fapt altor infectii vaginale.

Vaginita micotica nu necesita tratamente chirurgicale si poate fi tratata prin folosirea ovulelor cu acid boric. Daca tratamentul antifungic nu da roade, acest tratament va fi singurul ce va fi aplicat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.