La masa tacerii: fumatul in baruri

0
114

Si daca sculptorul Constantin Brancusi a creat, cu o maiestrie inegalabila, „Masa tacerii”, in jurul careia cei care urmau sa se lupte, se adunau, noua nu ne raman decat doua alternative: ori sa rasturnam masa tacerii, ori sa ne asezam in jurul ei, pe cele 12 scaune, care ne-arata ca timpul curge precum nisipul intr-o clepsidra, ca mai apoi, sa asteptam ca statul sa ia o decizie in ceea ce priveste fumatul in baruri. Totul este sa tacem si sa asteptam, timpul le asaza pe toate. Nicidecum— pe langa faptul ca fumatorii se lupta zi de zi cu pofta de a fuma, dar totodata, cu dorinta din ce in ce mai intensa de a renunta la acest viciu, acestia mai trebuie sa faca fata si asteptarii, masurilor trambitate, dar in acelasi timp, sa respecte si o lege care nu rezolva deloc problemele celor doua tabere: fumatorilor si nefumatorilor. Pe de alta parte, poate ca nefumatorii se lupta si mai intens cu acest viciu, paradoxal, ei fiind cei care au cel mai mult de suferit. Tot paradoxal, daca acesti combatanti se vor aseza la masa tacerii, o parte dintre ei, si-anume nefumatorii, care, in fond, nu fac nimic, vor avea cel mai mult de suferit. Dincolo de aceasta metafora, intr-un bar ori local, in care fumatorii isi pot aprinde o tigara, nefumatorii au cel mai mult de suferit. Si bineinteles ca ne referim si la acele localuri care au o incapere pentru fumatori si una pentru nefumatori. Un lucru este cert: Romania are nevoie de o legislatie mai buna decat cea in vigoare, poate mai transanta, asa cum si alte state europene civilizate au procedat. Ba mai mult decat atat, este de-a dreptul deranjant sa vedem, fie ca suntem fumatori sau nefumatori, cum legea care se afla in vigoare este incalcata.

Pe de alta parte, nu putem sa facem abstractie de stupiditatile care au circulat in ultimii ani, mai cu seama de asa zisele statistici. S-a ajuns la concluzia ca, incredibil dar adevarat, numarul fumatorilor a scazut cu aproximativ 5 procente, incepand cu anul 2003 pana la sfarsitul lui 2009. Aceasta statistica penibila exclude tocmai faptul ca pretul tigarilor a crescut mult, prin urmare si si contrabanda a crescut ingrijorator; prin urmare, multi au ajuns sa-si cumpere un pachet de tigari de pe piata neagra. Interesanta este, de asemenea, si statistica din care aflam ca, din nefericire, fumatul s-a raspandit in jurul femeilor tinere, cu peste 2 procente. Iarasi, nu se iau in calcul date foarte importante, cum ar fi traiul din ce in ce mai greu, faptul ca unele femei sunt nevoite sa munceasca peste 8 ore/zi pentru a trai s.a.m.d.

Dar stupefactia o primim abia acum: motivul invocat de autoritati — se permite fumatul in spatiile publice. Pai motivul asta este pe cat de stupid, pe atat de ireal. E drept ca in unele spatii publice, precum in apropierea unei scoli, a unei gradinite etc. se poate instaura aceasta masura, insa nu si in spatiile publice. Ipocrizia pe care statul o afiseaza este de-a dreptul halucinanta, invocand motive de-a dreptul stupide. Chiar si asa, ceea ce statul ar trebui sa faca, in prima instanta, este sa verifice, in orice fel chiar, localurile in care principiul mesei tacerii inca functioneaza, adica fumatorii sunt primiti si in spatiul rezervat nefumatorilor, fiind lasati, bineinteles, sa-si duca la bun sfarsit viciul. Aceasta este, in primul rand, o bataie de joc adusa nefumatorilor, care, pana la urma, nu sunt nevoiti sa suporte fumul de tigara al celorlalti. E adevarat ca acest lucru tine, in mare parte, de decizia fiecaruia, insa chiar si asa, legea ar trebui sa blankfie mult mai transanta, respectiv restrictiva. Cu toate acestea, nu se impune interzicerea fumatului in toate barurile, restaurantele, etc., caci o parte buna a localurilor ar intra, inevitabil, in faliment. Si, serios vorbind, cei care au depasit varsta de 18 ani au depasit si perioada in care trebuiau sa fumeze, cu geamul larg deschis, in baie, stand sfiosi pe closet. Cu alte cuvinte, atat fumatorii cat si nefumatorii trebuie respectati: pe de o parte, nefumatorii nu trebuie sa respire fumul fumatorilor, dar pe de alta parte, nici acestora din urma nu trebuie sa li se interzica sa fumeze.

Citește și:  Icterul la nou-nascuti

Apoi, o buna parte din tarile europene au considerat ca ar fi intelept sa interzica fumatul in spatiile publice, scapandu-se astfel de masa tacerii din baruri, restaurante, chiar si de la locurile de munca, insa au cerut amenajarea unor locuri „speciale” pentru fumatori, asa cum un deputat s-a exprimat. Si deja, termenul „speciale” desemneaza cu totul altceva. In sfarsit, de pilda, Franta impune criterii foarte stricte in amenajarea unor astfel de camere, in unele tari chiar fiind total interzisa amenajarea unor astfel de locuri. Mai mult decat atat, o masura inspirata este ca, in camerele respective, in tarile unde se poate vorbi despre asemenea camere, bineinteles, nu este permisa servirea mesei. In Norvegia, spre exemplu, nu se permite amenajarea camerelor de fumat, cu mici exceptii. Tocmai aceste mici exceptii ar crea un haos in Romania, asa cum deja, de cativa ani incoace, se intampla. Chiar si asa, prima masura care ar trebui luata de indata de statul roman ar fi rasturnarea mesei tacerii, unde fumatorii si nefumatorii mananca laolalta, respira laolalta si, desigur, se imbolnavesc laolalta. Pana la urma, tine de alegerea fiecaruia, insa ce poti face atunci cand nu (mai) ai de unde alege? In niciun caz nu te vei baricada intr-o cazemata, asteptand sa sa se rastoarne masa tacerii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.