
Micozele vaginale, denumite si vaginitele micotice apar din cauza dezvoltarii ciupercilor de pe suprafata vaginului. Printre principalele cauze responsabile pentru acestea se numara antibioticele, un grad foarte mare de estrogen (de obicei asociat celui din timpul sarcinilor sau din cauza anticonceptionalelor), diabetul, obezitatea sau partenerii care au diverse infectii in zona genitala.
Cele mai multe astfel de infectii sunt cauzate de catre o bacterie denumita Candida Albicans. Medicamentele indicate pentru tratament sunt cele antifungice.
Printre simptomele micozelor vaginale se numara mancarimea din zona genitala, scurgerile vaginale, iritarea vulvei, dureri la urinare sau la contactele sexuale. Acestea se manifesta in maxim sapte zile de la aparitia menstrei. In cazul in care femeile sufera de astfel de actiuni recurente, atunci situatia se poate complica, intrucat ele trebuie sa se supuna unor controale medicale si pentru alte boli, precum diabetul zaharat.
Exista mai multe feluri de factori care pot cauza micozele vaginale.
Dintre acestia, unii pot fi controlati. Pentru aceasta, trebuie sa aveti foarte mare grija daca suferiti de diabet zaharat sau daca folositi prea multe antibiotice. De asemenea, incercati sa nu utilizati lenjerie foarte stramta si din materiale sintetice, dari nici diverse produse de igiena intima luate de la altii. Printre factorii care nu pot fi controlati se numara posibilitatea unui sistem imunitar deficitar, aparitia bolii in timpul sarcinii sau diabetul care nu a fost diagnosticat din timp. Totusi este bine sa stiti ca micozele vaginale nu sunt boli care se pot transmite pe cale sexuala.
Important pentru femeile care sunt susceptibile de aceasta afectiune este sa se programeze de urgenta la un consult al medicului, in cazul in care prezinta dureri ale abdomenului, au temperatura in jur de 39 de grade si leucoree. De asemenea, la femeile gravide, infectiile urinare trebuie si ele verificate de catre un specialist.
Doamnele si domnisoarele bolnave de diverse micoze vaginale pot astepta cateva zile, in cazul in care se afla foarte aproape de menstruatie. Cateodata, simptomele afectiunii pot disparea.
Medicii care pot recunoaste si care pot oferi un tratament adecvat pentru micozele vaginale sunt ginecologii, dermatologii, venerologii si cei de la medicina interna. In cazul in care simptomele prezente nu se aseamana cu cele frecvente acestor afectiuni, atunci se pot face si alte investigatii suplimentatre. Testele Babes-Papanicolau nu sunt foarte uzitate pentru descoperirea bolilor vaginale.
Dupa cum spuneam, cele mai eficiente medicamente pentru tratarea micozelor vaginale sunt antibioticele. Ele pot fi luate si fara prescriptia doctorilor, pe cale orala sau vaginala, insa doar daca femeile nu sunt insarcinate, nu au facut sex cu parteneri cu alte boli similare si este sigur ca sufera de aceste micoze. Principalul risc la care se expun doamnele si domnisoarele care iau medicamente fara acceptul medicului este acela ca pot aparea complicatii, intrucat doar doctorii pot spune cu certitudine de ce tip de afectiune ele sufera.
Daca femeile care sufera de vaginite micotice sunt insarcinate, atunci ele trebuie sa utilizeze medicamente care sunt administrate pe cale vaginala si nu pe cele luate oral.
Tratamentele se iau timp de aproximativ o saptamana, inainte de culcare, sub forma unei singure doze de acid boric. Acestea au o eficienta aproape maxima. Doar daca pacientele au un sistem imunitar foarte deficitar sau sunt insarcinate, medicamentele vor fi luate pe cale vaginala.
In cazul infectiilor vaginale recurente (cele care revin cam de patru ori intr-un singur an), atunci se impune o schimbare a tratamentului. Acesta presupune fie utilizarea produselor fara prescriptie din partea doctorilor, fie medicamente luate pe cale vaginala ori ovule care contin acid boric. In plus, tratamentul de intretinere ulterior dureaza intre sase luni si un an, iar aproape jumatate dintre femei vor dezvolta noi infectii dupa incheierea acestei perioade.
Intrucat vaginitele micotice nu se transmit prin contact sexual, doctorii nu recomanda tratamentul partenerilor femeilor care sufera de boala aceasta, pentru ca astfel nu se previne infectia. Intr-o singura situatie se impune o verificare a acestora: doar daca se crede ca ei ar fi purtatorii unei bacterii care se poate lua.
Este foarte important de stiut faptul ca toate cremele vaginale au efecte nocive asupra organismului dumneavoastra. Ele pot afecta toata zona genitala. In plus, aceste creme afecteaza calitatea latexului, asa ca nu este indicat ca partenerii dumneavoastra sa foloseasca prezervative. Medicamentele care se administreaza pe cale orala pot cauza stari de voma si diferite dureri de cap. Anticoagulantele produc sangerari si vanatai in zona vaginala.
In fine, daca doriti sa riscati si sa luati medicamente pentru tratarea micozelor vaginale fara consultul si acceptul medicului, atunci trebuie sa stiti ca este indicat sa consumati o multime de produse lactate, pentru ca ele au un rol benefic asupra florei vaginale. De asemenea, nu folositi sapun sau gel de dus in zona genitala, ci utilizati doar apa. In plus, folositi lubrifianti daca tineti mortis sa va continuati activitatea sexuala.
Buna! Eu am suferit de micoza vaginala si de aceea ma intreb daca cine a scris articolul asta chiar e bine informat. Aici ati scris ca se trateaza cu antibiotice. Vreau sa spun ca eu de la antibiotice fac micoza! Sunt tratamentele antimicotice (antifungice) cele care sunt necesare tratarii. Si exista si candidoza „conjugala”, ceea ce inseamna ca si partenerul sexual poate lua. E recomandat ca ambii parteneri sa faca tratament la recomandarea medicului.