Orleanul este un arbust foarte inalt, poate ajunge la inaltimea de 10 m. Face parte din familia Bixaceae sau Bixacee si are denumirea stiintifica de Bixa orellana ce vine de la exploratorul francez Francisco de Orellana care a descoperit acest soi de arbust. Aceasta planta este cunoscuta si sub numele de tufa-de-annatto si creste in America tropicala, in Costa Ricca, Guatemala, Guyana, Surinam, Peru, Bolivia, Argentina, Paraguay, Brazilia, Mexic, El Salvador, Belize si alte zone.
Orleanul are frunzele verzi-inchis, lucioase, destul de mari, lungi de 18 cm si late de 12 cm. Inflorescentele sunt lungi de 15 cm si sunt alcatuite din numeroase flori cu diametrul de 6 cm, cu petale albe, rozii si mov. Fructele sunt de forma unor bace lungi de 3,5 cm si cu varful ascutit, de culoare rosu-intens, acoperite cu numerosi perisori lungi de 0,8 cm.
In interiorul acestor bace ca niste scaieti se afla foarte multe seminte de 0,4 cm, de forma triunghiulara, acoperite cu un invelis rosu, bogat in substante carotenoide. Din aceste seminte se obtine un colorant ce este numit annatto, de la care vine si numele plantei de tufa-de-annatto. Arbustul se inmulteste prin butasi si seminte.
Cu multi ani in urma bastinasii din America de Sud foloseau semintele de orlean pentru a-si vopsi corpul. Maiasii si aztecii spuneau ca planta simbolizeaza sangele si astfel ii atribuiau prerogative sacre. De asemenea, ei considerau semintele ca fiind afrodisiace. Populatia indigena din America foloseste si azi semintele plantei pentru vopsirea parului si a buzelor, iar pulpa fructului pentru alungarea insectelor si vindecarea ranilor.
Astazi planta este folosita pe scara larga in productia de colorant, in industria textila (pentru vopsirea unor tesaturi) si de cosmetice. De asemenea, ea isi are utilizarea si in industria alimentara, din ea se realizeaza un colorant alimentar folosit pentru bomboane, cascaval, branzeturi, unt, smantana si margarina. Colorantul annatto este folosit pentru mobilier, sapunuri, pantofi, unguente, cosmetice, piele, lana, par, etc. Arborele este cultivat si pentru aspectul sau decorativ creat de frunzele luxuriante, fructele deosebite si florile foarte frumoase.
Orleanul are si proprietati terapeutice in medicina traditionala, de la el se foloseste radacina, scoarta, frunzele, mugurii si semintele. Cele mai bune sunt frunzele si lastarii, au aplicatii in cazuri de dizenterie, hepatita, gonoree si infectii insotite de stari febrile. Infuzia din frunze si seminte ajuta in calmarea stomacului iritat din cauza unui preparat culinar picant. Ceaiul din flori are proprietati expectorante foarte bune.
De asemenea planta ajuta in tratamentul ranilor, a muscaturilor de sarpe, in calmarea durerilor intestinale si in protejarea pielii de arsurile datorate radiatiilor ultraviolete. Ceaiul din frunze este eficient la cresterea volumului de urina in afectiunile sistemului urinar, mai ales in tratamentul cistitei si insuficientei renale.
Un bun remediu in calmarea durerilor de cap sunt frunzele, care se aplica pe frunte direct in stare proaspata. Decoctul din frunze ajuta in combaterea infectiilor din gat si in vindecarea ranilor. In medicina traditionala planta este folosita in tratamentul unor afectiuni ale ficatului, ca tonic cardiac, diuretic, expectorant si afrodisiac.