Vascul creste pe arbori ca planta semiparazita, cu frunze vesnic verzi, necazatoare, inalta de 0,5 m. Se intalneste mai ales in padurile de pe dealuri si munti, in toata tara, in special in Moldova si Transilvania.
Tulpina vascului este de culoare galbena-cenusie sau galbena-verzuie, cu umflaturi la noduri, unde se rupe cu usurinta si se desparte in doua ramuri, la randul lor ramurile se despar la fel si ele. Florile, unele barbatesti, altele femeiesti, sunt galben-verzui, sunt grupate cate trei in varful ramurilor. Fructele sunt de culoare alba, au suprafata lucioasa, in interior sunt lipicioase si vascoase. Pasarile sunt cele care raspandesc samanta cleioasa, eliminand-o nedigerata prin excremente sau frecand ciocul de crengi – astfel se realizeaza inmultirea plantei.
De la vasc se recolteaza ramurile tinere care sunt acoperite cu frunze, in perioada noiembrie-aprilie. Recoltarea in alta perioada a anului poate sa duca la confuzii cu o alta planta asemanatoare, numita vascul de stejar si care are frunzele cazatoare, fapt ce face ca in perioada noiembrie-aprilie sa se desfrunzeasca.
Este indicat sa se recolteze vascul de pe mesteacan, frasin, brad, par si mar. Vascul de pe salcie, tei, artar si plop se considera otravitor. Recoltarea ramurilor tinere se face prin rupere, cu un carlig fixat pe o prajina. Se indeparteaza apoi partile lemnoase si fructele. Indepartarea fructelor se face foarte usor cu o perie aspra.
Uscarea se face in locuri aerisite, in poduri, la umbra, agatandu-se planta pe franghii sau sarme. Prin uscare, din 3 kg de vasc proaspat se obtine 1 kg de produs uscat constituit din ramuri tinere groase de 5 mm, acoperite cu frunze de culoare verde, cu miros caracteristic si gust slab amar-acrisor. Se pastreaza in pungi de hartie sau panza.
Cum se foloseste vascul?
- Prepararea ceaiului – se foloseste ca extract rece. Se pune la macerat o lingurita de planta in ¼ l apa timp de 8-10 ore, apoi se incalzeste putin si se filtreaza.
- Sucul proaspat – tulpinele si frunzele proaspete se zdrobesc cu storcatorul.
- Prepararea alifiei – se amesteca bobitele albe proaspete cu untura de porc, obtinandu-se o alifie care se foloseste extern, mai ales in cazul degeraturilor.
- Tinctura – in sticlute se gaseste la plafare si farmacii. Acasa se obtine astfel: se pun frunze uscate intr-o sticla, se adauga alcool, se lasa la macerat 10-12 zile, apoi se strecoara.
Tratamente cu vasc
Boli de inima (ateroscleroza, ischemie cardiaca, hipertensiune, palpitatii) – se recomanda un tratament cu tinctura – 2 lingurite inainte de fiecare masa, timp indelungat, cel putin o luna.
Astmul – inainte de fiecare masa se mesteca incet o frunza de vasc, timp de 10 minute. S-a constatat ca frunzele acestei plante fluidizeaza secretiile bronsice, mareste rezistenta la stres (ce declanseaza crize astmatice) si calmeaza spasmele.
Accident vascular – se fac e o cura cu aceasta planta: 2 lingurite de pulbere pe zi, inainte de mesele principale. Este un leac foarte bun, vindeca sechelele in urma unui accident vascular.
Menopauza determina tulburari circulatorii, cardiace, stari nervoase – care sunt tratate cu aceasta planta. Pulberea de vasc se ia inainte de mesele principale, cate o lingurita, de 3 ori/ zi, timp de 3 luni.
Tulburari metabolice, hormonale, diabet – este recomandat ceaiul din aceasta planta, care se bea inainte de fiecare masa.
Hemoragii intestinale, pulmonare, nazale – este eficient ceaiul, deoarece vascul are proprietati hemostatice.
Senzatie de ameteala, tulburari de vedere, vartejuri in urechi – sunt eliminate cu tratamentul cu ceai. Acesta fortifica activitatea cardiaca, care este legata de tensiunea arteriala anormala. Zilnic se beau 3 cani de ceai rece, care va normaliza circulatia sangelui, activitatea inimii, va indeparta senzatia de moleseala, iar persoana in cauza va avea o putere mai mare de munca. O data pe an se face o cura cu ceai: timp de 3 saptamani se beau 3 cani de ceai/ zi, timp de 2 saptamani se beau 2 cani de ceai/ zi si apoi o saptamana se bea o cana de ceai/ zi. Acest tratament echilibreaza tensiunea arteriala si circulatia sangelui.
Isterie, nervozitate, epilepsie – in cazul acestor afectiuni exista o legenda: se considera ca aceste tulburari sunt cauzate de spirite rele ce vin la cei slabiti sufleteste. Tratamentul incepea de Craciun, se postea, se puneau cununi de vasc in camere, de Ajun venea preotul si le sfintea, apoi din ele, cel bolnav lua cate o frunza si o manca la fiecare masa, spunea ,,Tatal nostru” si facea semnul crucii de trei ori. De asemenea, cununa de vasc era considerata un protector magic, alunga visele urate.
In popor aceasta planta este numita: vasc de brad, stoletnic, vasc de par. Este considerata o planta de leac inca din cele mai vechi timpuri. Preotii celti o considerau un leac universal care inlatura orice rau, o planta sfanta. Obisnuiau sa o taie cu seceri de aur in ceremonii festive. Cei mai vechi medici naturisti utilizau planta in tratarea epilepsiei.
In toate zonele tarii se stie ca de Craciun, vascul tinut in casa aduce noroc si belsug, mentine armonia in familie, indeparteaza certurile, sperie demonii si indeparteaza bolile. Cununa de vasc este asemanata cu aureola de lumina care inconjoara capul micutului Isus, inca din momentul nasterii sale.
