Prin patrunderea pneumococilor in caile respiratorii inferioare in conditii de slaba rezistenta a organismului si prin infrangerea mecanismelor de rezistenta, se realizeaza infectia plamanului si aparitia pneumoniei. Obisnuit, este interesat un lob pulmonar sau un segment pulmonar. Evolutia clinica a bolii are un corespondent anatomic care evolueaza in mai multe stadii. Primul stadiu este cel de congestie a alveolelor, in care se gaseste un exudat serofibrinos cu hematii, leucocite, microbi si cantitati mici de aer.
In al doilea stadiu, cel de hepatizatie rosie, alveolele sunt pline de hematii si leucocite iar macroscopic segmentul atins este consistent si rosu. Al treilea stadiu, de hepatizatie cenusie, survine cam intre a 4-a si a 6-a zi de boala, aspectul segmentului devenind cenusiu cu aflux masiv de leucocite. Ultima faza este cea de rezolutie, in care blocul de condensare se lichefiaza si se resoarbe cu ajutorul fermentilor proteolitici.
In rare cazuri, rezolutia nu are loc si procesul pneumonic sufera de sclerozare, lobul se carnifica. Alteori evolutia se poate face spre o supuratie pulmonara. Aceste faze nu se succed intotdeauna tipic, ele se intrica, in acelasi loc putandu-se gasi atat exudatie cat si hepatizatie rosie sau cenusie. Sub influenta antibioticelor utilizate la inceputul bolii, evolutia anatomica se opreste la primul aspect descris, urmat de rezolutia rapida. In mod frecvent si pleura este atinsa (lichid septic sau aseptic) in cavitatea pulmonara.
Pneumonia evolueaza clinic. Perioada de incubatie dureaza 1-3 zile fara simptome clinice. Perioada de debut se instaleaza brusc cu frisoane puternice, febra ridicata 39-40 grade C, cefalee, stare generala alterata. Apare un junghi toracic, de partea focarului, care este exacerbat de tuse sau respiratie profunda. Perioada aceasta este de 1-2 zile. Rar, debutul poate fi insidios: febra creste treptat, apare tuse care se accentueaza si apoi semnele de pneumonie tipice.
Perioada de stare se instaleaza treptat si prezinta semne generale, semne pulmonare functionale si fizice, semne de laborator si radiologice, starea generala mentinandu-se alterata. Semnele generale sunt: temperatura ridicata in platou timp de 5-7-9 zile, puls peste 100, fata rosie, mai accentuata pe partea corespunzatoare plamanului bolnav, cefalee, lipsa poftei de mancare, limba si buzele uscate, herpes labial, astenie, uneori delir.
Semnele pulmonare functionale sunt: junghiul toracic de aceeasi parte, mai rar partea opusa afectiunii sau abdominal, la copil. Dispneea ajunge la 30-40 respiratii pe minut. Tusea este la inceput seaca, redusa, dupa 2-3 zile, groasa, umeda, cu expectoratie. Expectoratia apare in a 3-a zi de boala; este ruginie, vascoasa, aerata si foarte aderenta. Catre sfarsitul bolii devine mucopurulenta.
La examenul toracelui se descopera o mantitate in dreptul zonei bolnave iar auscultativ, raluri crepitante fine si suflu tubar; la sfarsitul bolii apar raluri crepitante groase. La examenul radiologic se observa o opacitate intensa si omogena a lobului sau segmentului bolnav, de obicei sub forma triunghiulara, cu varful la hil si baza la peretele toracic. Leucocitele cresc: 10000-30000 / mm cub. Urina este cantitativ redusa, rosiatica, contine frecvent albumina si urobilinogen. In sange creste fibrina, uneori si ureea.
Pneumonia evolueaza cu simptomele descrise mai sus, in 5-7-11 zile. Boala se termina brusc in majoritatea cazurilor. Temperatura scade brusc, urmata de transpiratii masive, cu o stare de bine. Simptomele pulmonare cedeaza; bolnavul elimina o mare cantitate de urina. Convalescenta este usoara, de 1-2 saptamani. Recaderile si recidivele nu sunt prea rare deoarece boala nu da imunitate. Utilizarea antibioticelor scurteaza evolutia pneumoniei.
In tratamentul pneumoniei, tratamentul etiologic antimicrobian este cel mai important. Penicilina este antibioticul de preferat, nedescriindu-se pana in prezent pneumococi rezistenti la penicilina. Prin administrarea penicilinei se produce vindecarea rapida a pneumoniei. In caz de sensibilizare la penicilina se va inlocui cu eritromicina sau tetraciclina.
Tratamentul de sustinere si simptomatic va consta din antitermice, sedative, calmante ale tusei, evacuarea secretiilor bronsice. Cand exista simptome de insuficienta cardiovasculara, se vor administra analeptice. Se va avea in vedere reechilibrarea hidroelectrolitica. In caz de insuficienta respiratorie se va face oxigenoterapie.