Rabia sau turbarea este o boala infectioasa acuta produsa de un virus neurotrop, transmis de la animale la om prin muscatura, prin patrunderea salivei infectate in plaga. Patruns in organism, virusul rabic se propaga pe calea firisoarelor nervoase pana in sistemul nervos central, unde determina aparitia unor leziuni ireversibile, mai ales in cornul Amon, scoarta, nucleii cerebrali, bulb, maduva spinarii. Izvorul de virus este reprezentat de animalele bolnave, in special de cainii vagabonzi.
Perioada de incubatie a rabiei la om variaza intre 1 si 3 luni, in medie 45 de zile si in mod exceptonal intre 10 si 12 zile. Debutul este insidios. In perioada prodromala, se manifesta febra premonitorie, deseori existand mancarimi si furnicaturi in zona plagii. Se mai observa inapetenta, cefalee, depresie psihica, apoi o stare de neliniste. La om, turbarea prezinta doua forme clinice principale; forma furioasa si forma paralitica.
Forma furioasa de turbare se caracterizeaza prin excitarea intensa a unor centri motori, in special a celor bulbari. Acest lucru duce la aparitia spasmelor musculare, indeosebi a muschilor laringelui, faringelui si a muschilor respiratori. Acum apare hidrofobia, semn caracteristic in aceasta boala. La inceput, spasmul se manifesta prin crize dureroase la deglutitie ca apoi sa se declanseze numai la gandul de a inghiti. Bolnavul, desi chinuit de sete, nu poate sa bea.
Imediat ce vede paharul cu apa sau numai la zgomotul facut de apa care curge, el manifesta o repulsie intensa prezentand o senzatie de constrictie faringiala. Aceste crize pot fi declansate si de alti excitanti printre care cel mai constant si important este miscarea aerului. Curentii mici de aer, ca suflatul in fata bolnavului, deschiderea unei usi sau a unui geam, care determina miscari de aer ii provoaca crize. Prin progresul bolii spasmele se intetesc survenind accese de furie din ce in ce mai violente, fiind necesar ca bolnavul sa fie legat sau pus in camasa de forta.
Perioada de excitatie poate dura 1-3 zile, bolnavul putand muri brusc prin asfixie sau sincopa in cursul crizelor. In cazul cand nu moare in aceasta perioada bolnavul se linisteste treptat, trecand in perioada zisa paralitica care in forma furioasa a rabiei este scurta de cateva ore. In aceasta perioada se instaleaza paralizii multiple, bolnavul este inconstient si moare. Faza paralitica corespunde degenerescentei neuronilor motori periferici, realizandu-se astfel paralizii de tip flasc.
Forma paralitica a rabiei este mai rara decat cea furioasa si se caracterizeaza prin lipsa fenomenelor de excitatie sau prin atenuarea lor si in acest caz sunt de scurta durata. Fenomenele paralitice predomina in aceasta forma. Perioada prodromala este similara cu cea a formei furioase. Paraliziile sunt la inceput localizate si apoi generalizate. In acelasi timp, bolnavul simte dureri intense in muschi si membre.
Moartea survine prin atingerea bulbului. Durata acestei forme este de obicei mai lunga, de aproximativ 4-6 zile. In aceasta forma de boala, corpusculii Babes-Negri de obicei lipsesc. Ceea ce este esential pentru diagnostic, este faptul ca si in aceasta forma de boala hidrofobia si aerofobia sunt prezente. Boala este intotdeauna mortala, neexistand niciun medicament care sa opreasca evolutia ei. Moartea apare fie brusc prin sincopa cardiaca sau asfixie, in timpul unei crize de agitatie, fie progresiv prin paralizie bulbara.
Desi diagnosticul rabiei este foarte greu de pus in prima perioada a bolii, in perioada de stare diagnosticul se pune usor pe baza starii de excitabilitate permanenta, a acceselor de furie, a hidrofobiei si aerofobiei. Existenta unei muscaturi cu saptamani sau luni inainte, de animal turbat, care a murit in urma bolii, usureaza punerea diagnosticului.
Testul cu fluoresceina pentru determinarea antigenului rabic in saliva bolnavului este o metoda rapida dar nu este de uz practic. Dupa moarte, diagnosticul poate fi confirmat prin mai multe metode: evidentierea corpusculilor Babes-Negri pe sectiuni histologice din cornul Amon, bulb, cortex, etc.; decelarea antigenului rabic utilizand metoda cu fluoresceina; prin inocularea intracerebrala la soareci albi, iepuri sau cobai a unei suspensii de 1 % de substanta nervoasa, animalele facand boala caracteristica in 5-14 zile.
Desi nu exista un tratament eficace in rabia declarata, totusi bolnavul trebuie ingrijit prin aplicarea unui tratament simptomatic in scopul usurarii suferintelor lui. Bolnavul va fi izolat in mod obligatoriu la spitalul de boli contagioase, boala facand parte din grupa A. Bolnavul va fi pus singur, intr-o camera ferita de zgomote, va fi ferit de orice excitatie, va fi bine supravegheat, la nevoie fiind pus in camasa de forta sau va fi legat. Se vor utiliza substante hipnotice, sedative si neuroplegice si se vor corecta pierderile de lichide si electroliti.
Pentru profilaxia turbarii sunt necesare realizarea a doua obiective de baza: prevenirea contaminarii prin lichidarea focarului natural de rabie la animale si prevenirea aparitiei bolii in cazul muscaturii de animal turbat prin vaccinare. Lichidarea turbarii la animale se face prin: inregistrarea cainilor; suprimarea cainilor vagabonzi; vaccinarea obligatorie a cainilor inscrisi; distrugerea organizata a animalelor salbatice, in special a sobolanilor; respectarea regulamentului de circulatie a cainilor care vor fi tinuti numai legati sau inchisi in curti sau cu botnite; masuri de educatie sanitara.
In caz de muscatura de animal turbat, masurile sunt urmatoarele: la locul muscaturii, plaga va fi bine spalata cu sapun si apa, apoi va fi cauterizata cu acid azotic fumans, acid fenic sau tinctura de iod concentrata si va fi acoperita cu comprese de alcool 60-70 %. Profilaxia specifica consta in aplicarea vaccinului antirabic uneori asociat cu ser antirabic. Vaccinarea se incepe imediat, cu o durata de 10-14-21 de zile in functie de gravitatea muscaturii sau localizarea ei. Imunizarea activo-pasiva constituie metoda protectoare cea mai sigura.
