Stejarul este renumit pentru proprietățile sale terapeutice încă din Antichitate. Scoarța de stejar era folosită în vremuri de demult în tratamentul intoxicațiilor și rănilor. În medicina populară sunt apreciate efectele antiinflamatoare și vindecătoare ale stejarului și de aceea se folosește în diferite preparate tradiționale. De la stejar se utilizează în scop terapeutic frunzele, scoarța și ghindele.
Frunzele au o cantitate semnificativă de taninuri, polizaharide din pentoze, coloranți. Scoarța are pectină, acizi, zahăr și rășină. Ghindele sunt alcătuite din amidon, substanțe proteice, zahăr, ulei gras, tanin.
Măturica tămăduitoare de stejar nu trebuie să lipsească din ritualul băilor cu aburi. Este alcătuită din crenguțe de stejar cu multe frunze și folosită pentru masajul pielii. Conține tanin și alte elemente active care acționează benefic asupra pielii, intensifică circulația sangvină a țesutului cutanat și subcutanat, crește elasticitatea tagumentului, are proprietăți antiinflamatorii și calmante.
În plus aroma acestor frunze este plăcută, relaxantă pentru sistemul nervos, poate oferi o stare de bine, te scapă de tensiune și stres. Frunzele de stejar au proprietăți vindecătoare pentru piele, ajută în tratamentul degerăturilor, ulcerațiilor și problemelor hemoroidale.
Ceaiul din scoarță de ștejar este un bun remediu împotriva afecțiunilor tractului digestiv, de aceea se folosește în tratamentul gastritei, asteniei, bolilor de ficat, colitei, afecțiunilor stomacului, splinei și colonului. Proprietățile scoarței de stejar sunt cicatrizante, hemostatice, antimicrobiene, astrigente, calmante și antispastice.
Cercetătorii consideră că stejarul are efect benefic asupra sistemului circulator, genital, urinar, tractului gastro-intestinal, poate ajuta în combaterea tulburărilor la nivel fizic și mental. Decoctul din scoarță de stejar are acțiune antiinfecțioasă și vindecătoare de aceea este recomandat în cazuri de afecțiuni intestinale și ale sistemului reproducător.
Ghindele sunt folosite sub formă de infuzie pentru tratamentul diareei și afecțiunilor tractului digestiv cauzate de infecții cu paraziți, bacterii, ciuperci, virusuri. Se pune o linguriță de ghinde uscate zdrobite la 250 ml apă clocotită, se lasă să infuzeze până când lichidul s-a răcit complet, apoi se strecoară și se bea câte 100 ml, cu înghițituri mici, de 2-3 ori pe zi.
Ghindele ajută și în tratamentul diabetului. Se adaugă o linguriță de pulbere de ghindă uscată la o cană de apă, se fierbe ca un ceai, se strecoară și se bea de trei ori pe zi, între mese. Acest tratament se face timp de 4 săptămâni și dacă este nevoie se repetă după o perioadă de pauză de 7 zile.
Ghindele amestecate cu miere ajută în cazuri de afecțiuni nervoase și anemie. Se dau ghindele pe mașina de tocat carne și apoi se amestecă cu miere de albine. Se iau câte 2 lingurițe din amestec cu jumătate de oră înainte de masă.
