Aparatul respirator este alcătuit din două părți distincte și anume căile respiratorii extrapulmonare (căi nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii pulmonare) și plămânii (drept și stâng).
Nasul este alcătuit dintr-un schelet osteocartilaginos și o serie de învelișuri moi cartilaginoase. Cavitatea nazală cuprinde septul nazal și fosele nazale. Faringele este un canal prin care aerul trece din fosele nazale în laringe, trahee și invers este eliminat.
Laringele apare ca un trunchi de piramidă, are un schelet cartilaginos, ligamente, membrane, mușchi și mucoase. Traheea este în continuarea laringelui, de 11-13 cm lungime, formată dintr-un schelet fibrocartilaginos.
Pe suprafața sa interioară sunt cilii vibratori, care au rolul de a trimite în sus, spre cavitatea bucală, orice particulă mică care ar putea ajunge în plămâni. Bronhiile sunt două ramuri ale bifurcației traheei (inegale ca mărime și calibru). Ambele intră în plămâni unde se împart în ramuri din ce în ce mai mici.
Știați că din întreaga cantitate de oxigen respirată, 20% merge la creier. Plămânii înveliți în pleură sunt în număr de doi, stâng și drept, și se găsesc în cavitatea toracică. Plămânul este împărțit în lobul superior, mijlociu și inferior.
Structura plămânilor este alcătuită din alveole pulmonare, care pot ajunge la un număr de 4-6 miliarde, în ele trebuie să ajungă prin respirație aerul. Introducerea aerului, a oxigenului în plămâni este asigurată de cavitatea toracică prin oasele și mușchii respiratori toracici, care prin mișcarea lor compresivă, alături de cea a diafragmei, reprezintă o latură a mecanismului de respirație.
La inspirație mușchii respiratori se contractă și la expirație se relaxează, iar diafragma ia forma unei bolte. Inspirația și expirația alcătuiesc ventilația pulmonară. Ritmul respirației este influențat de starea fiziologică: în somn și la un repaus absolut ea se micșorează după cum la un efort poate ajunge la 40-50 mișcări pe minut.
 și plămânii (drept și stâng).){kind=link}