Tomografia cu rezonanta magnetica (RMN) – o metoda moderna de investigatie medicala

Chiar daca stiinta din spatele tomografiei cu rezonanta magnetica (RMN – Rezonanta Magnetica Nucleara) exista inca din anii 1930, RMN-ul a fost folosit in scopuri medicale mai tarziu, dispozitivul fiind patentat in 1974, de catre medicul american, de origine armeana, Raymond Vahan Damadian, care reuseste sa inteleaga prin ce mecanisme aceasta tehnologie poate fi folosita pentru a diferentia indivizii sanatosi de cei care prezentau celule canceroase la nivelul diferitelor organe.

In anul 1977, dispozitivul lui Damadian cantarea o tona si jumatate si avea o inaltime de 3 metri. Inaintea lui, in 1973, americanul Paul Lauterbur, radiolog, cand a inversat directia de rotatie a atomului de hidrogen, nu banuia in ce fel aceasta metoda va revolutiona activitatea medicala. Abia in 2003, cu trei ani inainte de a se stinge din viata, a primit Premiul Nobel pentru medicina, ca recompensa pentru contributiile majore la dezvoltarea imagisticii prin rezonanta magnetica.

In ultimii 30 de ani, RMN-ul s-a dovedit a fi extrem de eficient in diagnosticarea unui numar foarte mare de afectiuni, precum diferite tipuri de tumori, hemoragii interne, afectiuni congenitale sau dobandite ale vaselor de sange, leziuni ale tesuturilor moi, dar si infectii.

In perioada de inceput a acestei metode imagistice, producatorii au incercat si au reusit imbunatatirea tehnologiei incorporate in tomografia cu rezonanta magnetica, pentru a creste calitatea imaginilor preluate, pentru a reduce timpul de expunere si pentru a asigura pacientului cele mai bune rezultate, in vederea stabilirii diferentei intre tesuturile normale si tesuturile moi afectate de boala (inima, plamani, stomac, rinichi, splina, vase de sange, san).

RMN-ul a devenit, in prezent, tehnica principala de diagnosticare, folosita in identificarea de rutina a diferitelor afectiuni, inlocuind, in special in tarile dezvoltate, computerul tomograf. Avantajele folosirii acestui tip de examinare sunt multiple, pornind de la faptul ca este o tehnica non-invaziva, nu foloseste radiatii ionizante si ajungand pana la o rezolutie foarte mare in ceea ce priveste investigarea tesuturilor, prin imagini 2D si 3D.

Tomografia cu rezonanta magnetica poate sa ofere informatii functionale, dar si morfologice, rezultatele fiind bazate pe numerosi parameteri tisulari (ai tesuturilor). Pentru a fi conceput un astfel de aparat a fost nevoie de eforturile unei echipe mixte de profesionisti (radiologi, tehnicieni si cercetatori), care a extins utilitatea clinica a dispozitivului, dar si eficienta tehnicii folosite.

Primul experiment de succes, care implica rezonanta magnetica nucleara, a fost realizat in anul 1946, independent, de catre doi cercetatori din Statele Unite ale Americii. Felix Bloch, care la acea vreme era angajat in cadrul Universitatii Stanford, descopera ca, in momentul in care anumiti nuclei sunt plasati in interiorul unui camp magnetic, acestia vor absorbi energia intr-un spectru de radiofrecventa, principiu folosit si de tomograf.

Puterea campului electromagnetic si radiofrecventa puteau fi combinate, fapt demonstrat si de Sir Joseph Larmor (fizician de origine irlandeza), fenomenul numindu-se, de altfel, “efectul Larmor”. Pentru descoperirea lor, Bloch si colaboratorul sau, Edward Mills Purcell, primesc Premiul Nobel pentru fizica, in anul 1952.

Medicul Raymond Damadian incearca sa foloseasca acesti parametri si pentru caracterizarea tesuturilor (separarea tesuturilor cu afectiuni benigne de cele cu afectiuni maligne), el fiind cel care concepe primul aparat RMN, dar fara prea mare succes, din cauza omogenitatii tesuturilor.

Tomografia cu rezonanta magnetica (RMN) este similara cu tomografia computerizata (CT), in sensul ca este capabila sa produca imagini ale sectiunilor transversale ale corpului uman. Spre deosebire de CT, aparatul RMN nu foloseste raze X, ci un camp electromagnetic foarte puternic si unde radio, pentru a produce imagini computerizate foarte clare si detaliate.

Tehnica este folosita, cu precadere, pentru examinarea creierului, a coloanei vertebrale, a abdomenului si a pelvisului, in vederea diagnosticarii persoanelor care sufera de cefalee (dureri de cap), crize epileptice, slabiciune, pierderi de auz si vedere incetosata, dar si pentru evaluarea, in profunzime, a unor anormalitati care apar la nivelul examinarii de tip CT.

Pentru tomografia cu rezonanta magneticautilizata in cazul examinarii creierului uman se foloseste o bobina speciala, care este asezata pe capul pacientului, pentru a ajuta la captarea unor imagini relevante. Bobina nu va atinge capul pacientului, iar acesta va putea vedea in exterior prin intermediul unor spatii in bobina.

Examinarea coloanei vertebrale cu ajutorul RMN are in vedere determinarea discurilor herniate, ingustari ale canalului spinal (in cazul persoanelor cu dureri de spate, picioare, gat sau brate). Investigarea este folosita si pentru descoperirea herniilor recurente, la pacientii cu interventii chirurgicale la nivelul coloanei, in antecedente.

Prin tomografia cu rezonanta magnetica (RMN) se examineaza deopotriva oasele si incheieturile, in special pentru identificarea leziunii tendoanelor, a ligamentelor, a muschilor si a cartilajelor, dar si prezenta infectiilor si a maselor tumorale. In analiza abdomenului, aceasta procedura este folosita frecvent pentru diagnosticarea unor anomalii decelate cu ajutorul altor teste specifice, precum ultrasunetele sau CT-ul.

La acest tip de examinare se apeleaza si pentru ficat, pancreas sau glande adrenergice (suprarenale). Pentru zona pelvisului, RMN-ul este util, in cazul femeilor, pentru determinarea sanatatii uterului si a ovarelor, ca urmare a testelor cu ultrasunete. Gradul de metastazare a neoplasmelor poate fi evaluat, de asemenea, prin RMN. Pentru barbati, tomografia cu rezonanta magnetica ajuta la examinarea prostatei, dar si pentru evaluarea oaselor si muschilor pelvini.

Angiografia cu rezonanta magnetica (MRA), adica examinarea vaselor de sange, dupa introducerea unor substante radio-opace, se face pentru vasele din zona capului si a gatului (arterele vertebrale si carotida), pentru monitorizarea eventualelor zone de constrictie sau dilatare. La nivelul abdomenului, sunt examinate arterele care asigura vascularizatia rinichiului.

Cum se desfasoara un examen medical RMN?

Un examen RMN anatomic dureaza, in general, 10 – 30 de minute si nu implica nici o durere. Pacientul sta intins pe o masa de examinare, mobila, motorizata, care se deplaseaza in interiorul aparatului.

In timpul procedurii pacientul nu trebuie sa se miste. Singurul inconfort este dat de zgomotul (suportabil) al aparatului si, eventual, pentru claustrofobi, de senzatia de spatiu inchis. Permanent, cel care face manevrele ramane in legatura cu persoana examinata. In sala in care se afla aparatul nu trebuie sa ramana obiecte metalice, precum ceas, bijuterii, centura, carte de credit, monede etc.

La momentul actual, cel mai mare centru de imagistica prin rezonanta magnetica – “NeuroSpin” – se afla in Europa, la Saint-Aubin (Franta), este in curs de finalizare si are ca principal obiectiv elucidarea codului neural, adica oferirea de informatii complete despre cum informatia este codata in creier (in celulele nervoase).

NuroSpin intentioneaza, prin cercetarile celor peste 150 de oameni de stiinta implicati, medici, ingineri, tehnicieni, sa devina, ca importanta, similar CERN-ului (din Elvetia), in cercetarea fizicii nucleare, si sa dezvolte noi metode pe care sa le puna in slujba sanatatii.